135 de ani de la înfiinţarea Academiei Române – documentar

La 30 martie 1879 a apărut legea prin care se înfiinţează Academia Română.

Iniţial, din 1/13 aprilie 1866, a funcţionat sub denumirea de „Societatea Literară Română”, devenind apoi Societatea Academică Română, din august 1867, iar din martie 1879 — Academia Română.

Academia a fost încă de la început concepută ca o instituţie naţională, lucru exprimat prin componenţa ei — „membri aleşi din toate provinciile româneşti: patru din Muntenia, câte trei din Moldova, Transilvania şi Basarabia şi câte doi din Banat, Bucovina, Maramureş şi Macedonia” — cât şi prin programul anunţat. Scopul ei a fost elaborarea ortografiei şi gramaticii limbii române, începerea şi realizarea unui dicţionar român. Dintre primii membri putem enumera personalităţi importante ale vieţii culturale şi naţionale din întreg spaţiul românesc: Iosif Hodoş din Maramureş; Timotei Cipariu şi George Bariţiu din Transilvania; Andrei Mocioni (Mocsony) şi Vicenţiu Babeş din Banat; Alexandru Hurmuzachi din Bucovina; Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi din Moldova; Ion Heliade-Rădulescu, August Treboniu Laurian şi C.A. Rosetti din Muntenia.

La 1/13 august 1867, Societatea Literară Română se transforma în Societatea Academică Română. Cu acest prilej, Timotei Cipariu sublinia: „Pentru eliberarea limbei naţionale va îngriji mai cu distincţiune decât altele chiar această Societate Literară. Ea va îngriji ca limba română să scape de tot jugul despotismului sub cari de secoli a gemut. Ea va îngriji pentru conservarea limbii româneşti, din toate provinciile locuite de români. Ea îi va reda forma curat naţională română pentru ca să figureze cu toată demnitatea între şi lângă surorile ei de origine latină”.

La 30 martie 1879, se înfiinţa prin lege Academia Română, care era declarată institut naţional şi avea următoarele trei secţii: 1. Secţiunea literară: literatură, artă, filologie şi filosofie; 2. Secţiunea istorică: istorie, geografie şi ştiinţe sociale; 3. Secţiunea ştiinţifică: ştiinţe teoretice şi aplicate. Ca instituţie naţională, Academia Română a împlinit, în plan cultural şi ştiinţific, unirea românilor înainte ca ea să se fi produs în plan politic.

Acest lucru a fost subliniat şi la sesiunea jubiliară din 1919: „În lupta sfântă pentru unirea tuturor românilor, Academia Română şi-a avut partea ei importantă pe teren cultural (…), a reunit în cercul restrâns al viitoarei Academii bărbaţi luminaţi din toate ţinuturile româneşti şi astfel România Mare de azi îşi găsea de o jumătate de secol patria comună sub acoperişul tânărului aşezământ”.

În cei peste 135 de ani de existenţă, în Academia Română s-au regăsit reprezentanţi marcanţi din toate domeniile ştiinţelor (filologice, istorice, matematice, fizice, chimice, biologice, geonomice, tehnice, agricole, silvice, medicale ş.a.), ale literaturii şi artei, reprezentanţi ai cultelor, armatei şi vieţii politice.

De la înfiinţare şi până în prezent Academia Română a avut 44 de preşedinţi. Primul preşedinte al forului a fost Ion Heliade Rădulescu, care a îndeplinit această funcţie în perioada 1867-1870.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata