”Tăieturile de montaj, care la Bocăneţ erau foarte rapide, de multe ori neaşteptate, constituiau secretul succesului obţinut de emisiunile sale. În afară de asta, Bocăneţ era un om cu o ureche fantastică. Era şi muzician, cânta excelent la pian”, îşi amintea Ovidiu Dumitru.
Un alt colaborator al lui Alexandru Bocăneţ, coregraful Cornel Patrichi, spunea, într-un interviu, amintindu-şi cum a început să lucreze la ”Gala Lunilor”, că vârful său de carieră a fost în perioada în care a lucrat cu marele regizor tv.
”Pe la vreo 20 de ani, Valeriu Lazarov m-a chemat la televiziune şi m-a întrebat dacă aş putea să-i fac nişte coregrafii frumoase. Am lucrat câţiva ani. (…) Lucram la TV la tot felul de emisiuni şi am cunoscut-o pe Doina Levintza, care era nevasta lui Alexandru Bocăneţ. Într-o zi, ea mă întreabă: ‘Tu îl cunoşti pe Andu?’. ‘Nu’. ‘El vrea să te cunoască’. Ne-am vazut şi ne-am simpatizat imediat. Prin ’68 am început să lucrez cu Bocăneţ şi a durat până în ’77. (…) Vârful de carieră în televiziune a fost ’73, cu Bocăneţ”, spunea Cornel Patrichi.
Printre artiştii care au colaborat cu Alexandru Bocăneţ se numără nume mari ale muzicii — Angela Similea, Marina Voica, Margareta Pâslaru, Corina Chiriac, Dida Drăgan, Mihaela Mihai, Aurelian Andreescu, Doina Badea, Aura Urziceanu.
”Un orfelin iubea o orfelină” (1976) şi ”Gloria nu cântă” (1976) sunt cele două filme pe care maestrul a apucat să le ducă la bun sfârşit. A mai realizat pentru televiziune spectacolele ”În noaptea asta toată lumea e a mea” (1974), ”Vreau să spun!”(1974), ”Bună seara, Domnule Wilde!” (1976).
După doar 11 ani de muncă neîntreruptă în televiziune, dar sute de emisiuni care îi poartă amprenta inconfundabilă, cutremurul din 4 martie 1977 i-a curmat prea brusc viaţa, la numai 33 de ani. Se afla în vizită la bunul său prieten, regretatul actor Toma Caragiu, când s-a produs cutremurul. Au murit amândoi striviţi sub dărâmături în timp ce ieşeau din apartamentul actorului, moment în care scările blocului s-au prăbuşit. Despre acele clipe groaznice vorbea, într-un interviu, cea care i-a fost soţie lui Bocăneţ, scenograful şi designerul Doina Levintza.
„Blocul Doinei Badea era amplasat în spatele imobilului în care locuia Toma Caragiu. În momentul cutremurului, clădirea în care locuia Doina Badea s-a prăbuşit peste cea din faţă, provocând căderea scărilor în blocul lui Toma Caragiu”, spunea Doina Levintza.
Oamenii care l-au cunoscut şi cu care a lucrat îşi amintesc mereu de el, spunând că golul lăsat n-a mai putut fi acoperit. În prezent, Studioul 3 al Televiziunii Române poartă numele lui Alexandru Bocăneţ, semn al preţuirii pe care o merită un asemenea creator. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)