Bernády György, primarul care a transformat un târg de provincie într-un oraş elitist în doar 10 ani

În urmă cu 111 ani, în 4 iulie 1904, primarul de numele căruia se leagă Târgu Mureșul modern, Bernády György, prezenta membrilor Comisiei Juridice întruniți în vechea clădire a primăriei, planurile sale îndrăznețe, care aveau să schimbe definitiv fața vechiului târg de provincie și să îl facă un oraș elitist în doar 10 ani.

În acea ședință, Bernády György, care se afla de doi ani în fruntea orașului — fiind ales în 1902 — a prezentat viziunea sa despre cum ar dori să arate târgul, cuprinzând toate aspectele vieții: construirea abatorului public, achiziționarea terenului pentru școala de cadeți, spitalul militar, cazarma de pompieri, școlile orășenești, construirea fabricii de cărămidă, înființarea a trei posturi de gardă și a unui spital al săracilor, realizarea canalizării și a rețelei de alimentare cu apă, întemeierea unui teatru, un restaurant, o cafenea și o sală de dans. Evident, printre planurile sale figura și construirea unei noi primării, ca urmare a spațiului insuficient și insalubru în care funcționa pe atunci administrația târgului, veșnic aglomerat și care punea în pericol sănătatea angajaților.

Acesta a fost, practic, începutul construirii unui Târgu Mureș modern, care se remarcă și acum prin două clădiri monumentale, Palatul Administrativ și Palatul Culturii.

 Viziunea primarului, considerată mult prea îndrăzneață la acea vreme și criticată ca atare, este acum accesibilă publicului larg, nu doar cercetătorilor, prin deschiderea unei expoziții permanente despre viața lui Bernády György, la Palatul Culturii din Târgu Mureș, grație unei întâmplări fericite: descoperirea biroului fostului primar, în anul 2007.

Attila Gasparik, directorul Teatrului Național Târgu Mureș este cel care a găsit întâmplător biroul fostului primar, l-a dus la restaurat și l-a donat Muzeului Județean Mureș, care, ulterior, a deschis o expoziție permanentă în Palatul Culturii despre cei doi primari reprezentativi ai Târgu Mureșului, Bernády György și Emil Dandea.

‘Niște prieteni de-ai mei au închiriat o cabană din zona Complexului de Agrement și Sport Mureșul din Târgu Mureș și, într-o după amiază, când mă plimbam pe acolo am văzut o masă imensă, veche, găurită, plină de yale. Am întrebat ce o să facă cu ea, iar noii chiriași mi-au spus că nu știu, probabil o vor tăia s-o pună pe foc. Am cerut-o, deși nu știam ce voi face cu ea. Am luat-o de acolo și am dus-o la Gălești, la un tâmplar care avea o magazie, și am depozitat-o acolo. Am și uitat de ea timp de trei ani. În 2010, ne-am mutat la casă unde aveam un garaj mare. Mi-am spus atunci că încă din copilărie îmi doream o masă imensă pe care să am scule, unde să pot să repar biciclete, sandale, să pun un radio mic și să ascult postul public de Radio din Târgu Mureș. Am luat masa, dar întrucât era destul de degradată am dus-o la Târgu Mureș, la Ferike, cel care recondiționează mobilă veche. La un moment dat, m-a sunat să merg la el că a descoperit ceva, că se pare că mobila este mai specială’, a spus Gasparik.

Acesta a precizat că tâmplarul, care lucra la recondiționarea geamurilor Palatului Culturii din Târgu Mureș — era singurul care avea aviz de la Ministerul Culturii de restaurare a mobilierului din patrimoniul național — a descoperit că masa este din același material cu mobilierul din Palatul Culturii.

În urma consultărilor cu angajații Muzeului Județean Mureș, s-a ajuns la concluzia că aceasta ar fi fost masa de la intrarea în Palatul Culturii, unii își mai aminteau de ea. Ulterior, tâmplarul a descoperit apoi și o inscripție care spunea clar că aceasta a aparținut Primăriei Târgu Mureș la începutul anilor 1900, iar documentarea efectuată a stabilit că acesta a fost, într-adevăr, biroul primarului.

‘Un actor învață că orice poate deveni dramatic, din orice obiect, din orice situație poți crea o dramă, un act teatral. Când am văzut masa aceasta mare am crezut că a fost pupitrul de la recepția unui hotel. Când am văzut-o recondiționată în Palatul Culturii, era complet schimbată. Se vede din dimensiunea acestei mese puterea primarului, mai mult ca sigur era nevoie într-un oraș atât de mic, pe care el l-a construit atât de mare, de ceva care să impresioneze. Oamenii puteau fi convinși prin putere, prin forță, iar aceasta trebuia să se oglindească în orice comportament, fie prin birou, fie pe stradă’, a susținut Attila Gasparik.

Amenajarea camerei de lucru a primarului a fost făcută de către unul dintre cei mai mari decoratori ai epocii, Toroczkai Wigand Ede, care a ales un mobilier negru, îmbrăcat cu lambriuri, compus din bibliotecă, masă de scris, garnitură de salon, lădiță și masă pentru telefon, coș pentru hârtii și, așa cum îl descriu documentele vremii, ‘spălătorul de apă la țeavă și suportul nichelat pentru prosop’.

Toate acestea pot fi văzute acum în expoziția despre Secession de la Palatul Culturii din Târgu Mureș, care prezintă viața fostului primar.

Bernády György s-a născut în aprilie 1864 în Beclean și și-a petrecut copilăria în Târgu Mureș, unde a susținut examenul de bacalaureat. Și-a continuat studiile la Pesta, unde a devenit doctor în farmacie, însă s-a licențiat și în științe juridice.

Revenit la Târgu Mureș, a condus o scurtă perioadă de timp farmacia familiei sale, întrucât în anul 1896 a devenit deputat, reprezentând orașul Târgu Mureș în Adunarea Națională de la Budapesta, experiența ungară influențându-i simțul estetic și înclinațiile către artă.

În 1902, Bernády ajunge primarul Târgu Mureșului. Doi ani mai târziu se construiește fabrica de cărămidă, se modernizează abatorul, se asfaltează 117 de străzi, se amenajează alei, parcuri și piețe, iar în 1905 începe construirea uneia dintre cele mai reprezentative clădiri din oraș, Palatul Primăriei, redenumit între timp Palatul Administrativ.

În timpul mandatului acestuia se construiesc trei școli primare de stat, se înființează casa de copii, Școala Superioară de Comerț — în care funcționează în prezent Universitatea ‘Petru Maior’, Gimnaziul Romano Catolic — în care se află acum Colegiul Național ‘Unirea’, Școala Superioară de Fete — în care funcționează Colegiul Național ‘Alexandru Papiu Ilarian’ și Serviciul de Gospodărie Comunală, în locul în care astăzi se regăsește Universitatea ‘Dimitrie Cantemir’, precum și o școală muzicală, o galerie de artă și o bibliotecă.

Investițiile au început, însă, cu modernizarea infrastructurii, dezvoltarea distribuției și furnizării energiei electrice, precum și construirea unui sistem de alimentare cu apă și canalizare.

Întrucât se dorea construirea unei clădiri monumentale ca sediu al primăriei, în februarie 1905 s-a lansat un concurs de proiecte, iar până în 30 aprilie erau deja înscrise 14. Concursul a fost câștigat de doi arhitecți din Budapesta — colegi de lojă masonică cu primarul — cu proiectul ‘Reședință’, Kommor Marcell și Jakab Dezso, care au prezentat un proiect în stil neobaroc.

La încredințarea lucrării, în 1906, membrii consiliului le-au dat celor doi arhitecți și proiectele clasate pe locurile doi și trei, iar din combinarea acestora a reieșit un proiect în stilul secession, care a costat în final 700.000 de coroane.

Palatul Administrativ se remarcă prin turnul înalt de 50 m, în care există un orologiu cu cadrane pe toate cele patru laturi, iar bătăile de clopot pot fi auzite din sfert în sfert de oră în tot orașul.

Istoricul de artă Erika Oniga a precizat că pentru realizarea acestei opere de artă ornamentele ceramice au fost achiziționate de la Fabrica Zsolnay din Budapesta, care a livrat material identic cu majolica aflată pe Muzeul de Artă Industrială din Budapesta, apoi s-au achiziționat mozaicuri din sticlă, iar lucrările de stuco-marmură au fost executate cu antreprenorul care a realizat elementele artistice ale Palatului Regal din Buda.

Edificiul are trei niveluri, o curte închisă, dispune de un rezalit central înalt și rezalite de colț mai joase, iar în fața clădirii se află un ieșind, special conceput pentru accesul trăsurilor. Clădirea era concepută în așa fel încât prin față să intre cei care veneau cu trăsurile, iar prin intrările laterale, angajații și cei care veneau pe jos la primărie.

Arhitectura holului, cu plafonul boltit în neogotic și sprijinit pe coloane din marmură sculptate, cu vitralii în culori pastelate, e asemănătoare celei a Sălii Cavalerilor din Castelul de la  Hunedoara.

Pe parcursul anilor, în special în perioada comunistă, asupra clădirii au avut loc o serie de intervenții nefericite, însă în urma restaurărilor ulterioare, unele elemente originale au fost recuperate. O foarte mare pierdere pentru Palatul Administrativ este vitraliul de mari dimensiuni care trona pe fațada clădirii și care a fost spart la Revoluția din 1989.

Din 1962 până în 1989, clădirea a adăpostit Comitetul Județean la PCR, iar acum clădirea este sediul administrativ al Consiliului Județean și al Prefecturii Mureș.

În perioada 1911 și 1913, tot în mandatul acestui lui Bernady, lângă Palatul Primăriei a fost construit Palatul Culturii, de asemenea o operă de artă construită în stil secession — care a costat în jur de 600.000 de coroane. Aceasta a fost dotată cu o orgă cu 62 de registre, fabricată de frații Rieger, care funcționează și astăzi.

Bernády György a fost căsătorit de patru ori. În 1926 a fost deputat al județului Mureș în Camera Deputaților din parlamentul României și comandant al Armatei Regale Române. Din 1926 până în 1929, Bernády György a fost din nou primarul Târgu Mureșului fiind ales și parlamentar, reprezentant al județul Mureș-Turda.

El a murit în 1938 și este înmormântat la Târgu Mureș.

Eforturile sale de dezvoltare și modernizare a orașului au fost continuate și de către primarul liberal Emil Dandea, între 1922-1926 și 1934-1937, care a făcut ca Târgu Mureș să fie al treilea oraș din lume care a fost alimentat cu gaz metan. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata