Centrul Mondial al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi se află la Brăila de peste șapte decenii, la Catedrala Mitropolitană a rușilor lipoveni, care adăpostește moaștele primului Mitropolit al rușilor staroveri, Ambrozie. Aici sunt hirotoniți preoți pentru bisericile de rit vechi din toată lumea.
Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi, cunoscută sub numele de ‘Biserica lipovenească’, cuprinde credincioșii ortodocși ruși veniți în Țările Române, începând cu prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a persecuției și terorii dezlănțuite de Biserica Ortodoxă Rusă și autoritățile rusești, pentru că nu au fost de acord cu reformele în ritualul cultului inițiate de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de persecuție, o parte dintre membrii mișcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns și în America de Nord, Manciuria și chiar în Australia.
Primele comunități de lipoveni din România sunt cele din satele Lipoveni (1724) și Manolea (1743), ambele în județul Suceava. S-au constituit apoi comunitățile din Sarichioi, Jurilovca și Slava Rusă, toate din județul Tulcea.
Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 a luat ființă Mitropolia de Rit Vechi de la Fântâna Albă (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, fost anterior mitropolit al Bosniei și Herțegovinei. Alegerea lui Ambrozie ca Mitropolit a marcat constituirea comunităților creștine de rit vechi într-o Biserică autonomă, ce cuprinde toți credincioșii de rit vechi din Europa, America și Australia.
Succesorii lui Ambrozie au purtat titlul de mitropolit, fiind recunoscuți conducători spirituali ai tuturor credincioșilor creștini de rit vechi din lume, statut și recunoaștere ce și le mențin și astăzi.
La 28 iunie 1940, datorită ocupării Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică, mitropolia creștinilor de rit vechi s-a mutat de la Fântâna Albă la Brăila, unde funcționează și în prezent, cu prerogative de conducere spirituală asupra tuturor coreligionarilor din lume.
‘Mitropolia de rit vechi s-a mutat la Brăila, pentru că Brăila nu era prea departe de Bucovina — unde avem cea mai nordică parohie, la Rădăuți — și nici de malul mării. Foarte mult a contat și faptul că la Braila sunt mai mulți lipoveni decât în orice alt oraș românesc. La Brăila, vin episcopii de rit vechi din toată lumea, ca să fie unși’, spune părintele Vasile Cozma, parohul care a slujit la Catedrala Mitropolitană a rușilor lipoveni din Centrul Vechi.
După ce armata sovietică a invadat și a ocupat Bucovina, în 1940, al VII-lea Mitropolit al credincioșilor staroveri, Siluan, a fost nevoit să părăsească Fântâna Albă, încorporată în acel moment teritoriului Ucrainei, și să-și stabilească reședința la Brăila. Astfel, orașul a devenit centrul spiritual și ierarhic pentru lipovenii din România, Rusia, Bulgaria, SUA, Franța, Australia, Germania, Italia, Gruzia și din alte țări ale lumii.
Rușii lipoveni au ridicat în Brăila trei biserici, două în cartierul Pisc, devenit un fel de ‘patrie a lipovenilor’, și una în Centrul Vechi, care datează din 1856 și a fost, până acum trei luni de zile, Catedrală Mitropolitană.
În urma deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Catedrala Mitropolitană a fost mutată într-una din bisericile din cartierul Pisc, locul în care se află concentrată comunitatea rușilor lipoveni din Brăila. Catedrala poartă hramul ‘Acoperământul Maicii Domnului’ și respectă succesiunea încăperilor lăcașurilor de rit ortodox, respectiv pridvor, pronaos, naos și altar, fiind construită în stil neoclasic și romantic, cu elemente bizantine, antice și gotice.
După ce Mitropolitul Siluian și-a dat obștescul sfârșit la 5 ianuarie 1941, la 25 ianuarie, în orașul Brăila a avut loc Sfântul Sobor, la care au asistat episcopii Inochentie, Savatie și Tihon. La Sobor au fost reprezentanții tuturor comunităților de rit vechi din România și din Dobrogea, preoți și mireni. Cu umanitate de voturi, Mitropolit a fost ales episcopul Inochentie (Ivan Grigorievici Usov: 1870-1942), unul dintre scriitorii importanți ai staroverilor.
Cu 38 de ani de activitate arhierească și fiind un experimentat scriitor, Mitropolitul Inochentie avea să aducă un mare folos Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi. Planul lui era unul vast și viza înființarea unui centru spiritual în cadrul Mitropoliei, reînființarea școlilor parohiale în toată diaspora staroveră, înființarea unei tipografii proprii, editarea unui jurnal al și a unor cărți de trebuință bisericească și de învățătură.
Cel de-al zecelea Mitropolit a fost ales episcopul Slavei, în 1968. Acesta a murit la 16 februarie 1985, fiind înmormântat la Brăila. La 1 iunie 1985, Sfântul Sobor l-a ales Mitropolit pe protopopul Timofei, din localitatea Ghindărești, județul Constanța, care, după călugărire, a primit numele de Timon și a condus ierarhia până în anul 1996. El este înmormântat în satul unde a păstorit mulți ani, Ghindărești.
În 1991 are loc întâlnirea Întâistătătorilor bisericești din România și Rusia, respectiv Mitropolitul Timon cu Mitropolitul Alimpie. Starea mitropolitului Timon agravându-se, a necesitat convocarea, în februarie 1996, a unui Sobor, care, pe lângă alegerea unui episcop pentru staroverii din Australia, Canada și America, în persoana P.S.S. Sofronie, a ales și un episcop vicar pentru Centrul Mitropolitan, pe arhidiaconul Leontie de la Mănăstirea de călugări ‘Uspenia’, localitatea Slava Rusă. Treptat, el va fi uns arhimandrit, iar pe 24 martie (stil nou) 1996 episcop de Brăila — Tulcea și vicar mitropolitan.
După moartea mitropolitului Timon, în toamna anului 1996, a fost convocat un nou Sobor, care îl alege ca succesor pe proaspătul episcop vicar, P.S.S. Leonti. Pe 14 octombrie 1996, P.S.S. Leonti a fost întronizat de episcopul Leonid de Slava și episcopul Sofronie, ca cel de-al 12-lea Mitropolit, purtând titulatura de Arhiepiscop de Fântâna Albă și Mitropolit al tuturor credincioșilor de rit vechi. La eveniment a participat și o delegație din partea bisericii surori din Moscova, în frunte cu Mitropolitul Alimpii.