Cine dă cu gaze în români?

Compania de stat Romgaz din Mediaş şi OMV Petrom sunt cei mai mari producători de gaze din ţară, împreună acoperind peste 98% din producţia internă. Cele două companii produc anual aproape 11 miliarde de mc de gaze şi asigură circa trei sferturi din consumul de gaze la nivelul întregii ţări. Acestora li se alătură companii ca Lotus Petrol, Foraje Sonde, Amromco Ploieşti, Amromco New York şi Aurelian Oil&Gas.

În cele ce urmează vom intra, împreună, în culisele unei afaceri extrem de profitabile, dar în care jucătorii se schimbă permanent sau se ascund în faţa unor companii de faţadă.

Dănuţ Dudu

  • Istoricul Romgaz

În anul 1909 a fost descoperit primul zăcământ de gaze naturale din România la Sărmăşel, judeţul Mureş. Prima producţie de gaze naturale pe teritoriul de astăzi al României a fost realizată în 1913, pentru ca în 1915 să fie înfiinţată de către Ministerul de Finanţe Ungar şi banca Deutsche Bank, Societatea Maghiară de Gaz Metan UEG, care avea ca obiectiv explorarea şi exploatarea gazului metan din unele regiuni din Transilvania.

După unirea Transilvaniei cu România, în anul 1919, se înfiinţează Direcţia gazului natural cu sediul la Cluj, subordonată Ministerului Industriei şi Comerţului din Bucureşti, transformată apoi în 1925 în Societatea Naţională de Gaz Metan „SONAMETAN”.

Romgaz este proprietarul şi operatorul a 7 dintre cele 8 depozite de înmagazinare subterană existente în România, primul depozit fiind operat în 1961, iar în 1976 s-a înregistrat producţia maximă de gaze: 29,8 miliarde m2.

În anul 1991, societatea este renumită în Regia Autonomă „Romgaz” RA, iar în 1998 devine Societatea Naţională de Gaze Naturale „Romgaz” SA. În anul 2000, societatea este divizată în cinci companii independente: SC Exprogaz SA, SN Depogaz SA, SN Transgaz SA, Distrigaz Sud (actualul GDF SUEZ Energy România) şi Distrigaz Nord (actualul E.ON Gaz România).

În anul 2001, SC Exprogaz SA şi SN Depogaz SA au fuzionat, iar nou înfiinţata societate devine Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz SA (SNGN Romgaz SA). În acest moment este cel mai mare producător de gaze naturale din România.

Compania este o societate pe acţiuni, care, la finele anului trecut, după o listare la bursă considerată de “succes” de întreg mediul de afaceri şi media, avea următorul acţionariat: statul român, prin Ministerul Economiei (70,01%), Fondul Proprietatea S.A. (14,99%), persoane juridice (12,75%) şi persoane fizice (2,25%). În urma listării Romgaz la bursă sub simbolul SNG, statul român a încasat 1,7 miliarde lei (382,8 milioane de euro), preţul final al unei acţiuni fiind fixat la 30 lei/acţiune.

La nivel naţional, Romgaz deţine calitatea de co-titular de drepturi şi obligaţii petroliere în 15 perimetre petroliere româneşti încheiate cu următorii parteneri: Wintershall Holding, Aurelian Oil&Gas, Europa Oil&Gas, Amromco Energy SRL, Schlumberger Logelco INC şi Raffles Energy.

 

Romgaz este una dintre puţinele companii de stat care au ieşit pe pieţele externe. Compania a cheltuit până în prezent câteva milioane de euro cu proiectele din afara ţării. În cele două perimetre de explorare din Polonia, Romgaz deţine o cotă de participare de 30%, iar în cele trei perimetre de explorare din Slovacia – 25%, restul participaţiei aparţinând companiei Aurelian Oil&Gas.

De reţinut, că în cadrul AGEA din 2 septembrie 2013, a fost aprobat, în unanimitate, demararea “procedurii de cooptare a unui nou partener, căruia SNGN Romgaz SA să-i cedeze 50% din cota sa de participare în cele două perimetre Cybinka şi Torzym”. Pentru acoperirea pierderilor generate de aceste perimetre, în bugetul anului trecut erau constituite provizioane în valoare de 3.391.885 lei.

Privind retrospectiv, în 2010, Romgaz a cheltuit aproape 900.000 de euro pentru lucrări de achiziţie seismică şi de procesare a datelor, iar pentru susţinerea programelor de lucru în cele două perimetre anterior amintite (achiziţionate de la Aurelian Oil&Gas Ltd şi GB Petroleum Plc) a plătit 2,3 milioane de euro.

În lipsa datelor actualizate pentru 2013 (acestea vor fi făcute publice la finalul lunii februarie), se poate preciza că, în 2012, Romgaz a produs 5,66 miliarde mc de gaze naturale şi, conform ANRE, a avut o cotă de piaţă de 50,12% din vânzările de gaze provenite din producţia internă. În acelaşi timp, cele şase depozite de înmagazinare subterană, cu un volum total de lucru de 2,76 miliarde m³, au “găzduit” 90% din totalul gazelor naturale stocate din România (conform ANRE).

Cu toate acestea, în primele trei trimestre ale anului 2013, ca urmare a unei diminuări a valorilor de gaze naturale importate, costul gazului vândut de Romgaz a scăzut cu 54%, la 338 milioane lei (faţă de 730 milioane lei încasaţi în primele nouă luni ale lui 2012. O scădere care însă nu prea se vede în buzunarele clienţilor Romgaz şi, implicit, ale fiecăruia dintre noi.

Cert este că în cadrul ultimei Adunări Generale a Acţionarilor Romgaz din 2013 a fost analizat şi aprobat un nou contract de facilitate bancară, care să permită deschiderea de acreditive documentare şi emiterea de scrisori de garanţie bancară la cererea S.N.G.N. “ROMGAZ” – S.A., în limita sumei de 14 milioane $ (precedentul încheiat cu RBS Bank România a expirat la 31.12.2013) pentru plata importurilor de gaze naturale necesare în 2014.

Principalii beneficiari ai contractului sunt firmele Imex Oil LTD (Cipru) şi Wintershall Erdgas Handelshaus Zug, Ag, (Elveţia) (a se citi: Gazprom!).

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata