Colegiul Naţional ”Sfântul Sava”, situat pe str. General Henri Mathias Berthelot, este una dintre cele mai vechi şi prestigioase instituţii de învăţământ din Bucureşti. Este descendentul direct al Colegiului ”Sfântul Sava”, divizat în 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în Universitatea din Bucureşti şi actualul colegiu.
Colegiul ”Sfântul Sava” a fost fondat în 1694, la îndemnul stolnicului Constantin Cantacuzino, de domnitorul Constantin Brâncoveanu, sub numele Academia Domnească de la Sfântul Sava şi era dispus iniţial în clădirile Mănăstirii Sfântul Sava, astăzi Universitatea din Bucureşti. Curând va deveni una dintre cele mai importante academii din Balcani, alături de Academia din Phanar şi Școala Superioară a Patriarhiei Constantinopolului, ambele în Istanbul.
La acea vreme aici se studiau limba şi literatura greacă şi cea latină, logica, matematica, retorica, teologia etc, iar predarea era în limba greacă. Academia Domnească Grecească din Bucureşti — nume purtat în epoca fanariotă — era şcoala cea mai însemnată a românilor de pretutindeni şi primea tineri veniţi să înveţe din alte 46 de şcoli din Europa de SE, Asia Mică, Siria, Egipt, Constantinopol.
Emis de domnitorul Alexandru Ipsilanti, în 1776, Hrisovul domnesc preconiza o amplă organizare a învăţământului în Țara Românească şi a Academiei Domneşti de la Bucureşti. Acesta stipula introducerea în programa de învăţământ a limbii române ca obiect de studiu.
La 24 martie 1818, Ioan Vodă Caradja desprinde Academia Domnească de Mănăstirea Sfântul Sava şi consfinţeşte transformarea în Școala Naţională de la Sfântul Sava, care îl are ca director pe cărturarul Gheorghe Lazăr. Acesta a pus bazele învăţământului superior în limba română şi a întocmit primele manuale de aritmetică şi trigonometrie în limba română. Din 1818, predarea s-a făcut în limba română la toate nivelurile de învăţământ din şcoală.
În perioada 1829-1834, generalul Kiseleff a reorganizat Școala Naţională de la Sfântul Sava indroducând studiul limbilor rusă şi franceză. Școala avea ciclu complet de 12 ani, numărul elevilor ajunsese la 800, iar rezultatele de sfârşit de an erau publicate în Buletinul Oficial. Colegiul cuprindea treptele de „umanioare” (gimnaziu, patru ani), de „învăţături complementare” (liceal, trei ani) şi de „cursuri speciale” (învăţământ superior, trei ani).