Covasna: Omul care s-ar putea îmbogăţi din „dinţii de vampir”

Pe Fazakas Sandor, meșterul popular din Sântionlunca pe care îl știe tot satul, l-am cunoscut anul trecut, pe când se îngâna primăvara cu iarna. Ne-a poftit în atelier, la capătul casei, ultima încăpere pe dreapta, unde o sobă de fontă „torcea” monoton lângă o pisică tărcată.

E singurul din zonă care mai prelucrează și sculptează manual în os și corn de animal, respectând un meșteșug tradițional transmis din generație în generație, spunea atunci  arheologul Dan Buzea, de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe.

Pe Fazakas Sandor l-am regăsit recent în micul său „sanctuar”, cu pereții ticsiți de unelte, toate pesemne bune la ceva, unde urmează tainic același ritual, care începe cu fierberea oaselor.

Le alege, le potrivește cu grijă, le taie cu fierăstrăul, hârș-hârș, apoi le șlefuiește și face din ele tot felul de obiecte — nasturi, ace, piepteni, cercei, cleme, amulete, medalioane, instrumente muzicale, bastoane, solnițe... Un anumit fel de solnițe, așa cum erau ele în urmă cu o sută de ani, când nu era nuntă fără un astfel de dar care, zice-se, aduce bunăstare.

Meșterește obiecte și din coarne de vită, de cerb și de bivol, dar mai rar, că nu-s chiar la îndemână. Îmi arată câteva dintre piesele sale favorite: două goarne din coarne de bivol, lungi și ușor încovoiate, pe care abia le poți ține c-o mână și care scot un sunet înfundat și prelung. „Cornul aia are aproape un metru”, spune el cu accent secuiesc. „Am lucrat la el aproape o jumătate de an. Întâi am desenat modelul din capul meu și apoi am sculptat cu briceagul. Astea nu-s de vânzare”, face precizarea meșterul popular.

Fazakas Sandor tocmai s-a întors din Ungaria, de la fiica lui care locuiește acolo, unde și-a vândut o parte din marfă.

Mă asigură că obiectele ieșite din mâinile lui au mare căutare la târguri. Sunt unicat, iar străinii, în special, apreciază asta. La Bran, spre exemplu, unde lumea vine buluc să vadă castelul, ar putea vinde dinți de vampir cu nemiluita. Dar, ce folos dacă n-are bani să meargă peste tot… Așa că, dacă se nimerește vreun client interesat, vinde marfa en-gros.

„Mă chinuiesc așa singur, dar aș putea câștiga bani faini. Într-o zi a venit un cetățean de la Bran și le-a luat en-gros pe loc. (…) Acum că sunt pensionat și am timp liber aș putea să fac orșice, dar singur nu pot. Am fost invitat la tot felul de târguri, dar dacă merg două zile de acasă plătesc cazare, mâncare, drum și nu mai rămâne nimic pentru mine”, spune Fazakas Sandor.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata