Cristian Ţopescu – o viaţă dedicată sportului

Băiat al ofiţerului de cavalerie Felix Ţopescu, membru al echipei hipice a României, participantă la Olimpiada din Berlin din anul 1936, comentatorul sportiv Cristian Ţopescu, care la 26 martie 2014 împlineşte 77 de ani, i-a călcat pe urme tatălui, absolvind Școala de Grăniceri de la Oradea.

„Tatăl meu a fost ofiţer de cavalerie. El mi-a dat o educaţie sportivă şi militară (disciplină, rigurozitate, cinste, corectitudine). Mama a fost economistă. Calmă, blajină, nu m-a lovit (părinteşte) niciodată. Tata m-a ‘altoit’ uneori, când eram obraznic. Am crescut într-o familie caracterizată prin dragoste, înţelegere, toleranţă şi, fiind singurul copil, recunosc că am fost cam răsfăţat. Dar mi-a trecut repede răsfăţul”, îşi aminteşte Cristian Ţopescu într-un interviu.

Cristian George Ţopescu s-a născut la 26 martie 1937, în Bucureşti şi este licenţiat al Institutului de Educaţie Fizică şi Sport (1970). A făcut sport de performanţă la Clubul Sportiv Steaua Bucureşti, între 1953-1964, unde a practicat hipismul. Dragostea pentru cai a moştenit-o, evident, de la tatăl său. A cucerit titlurile de campion naţional în proba de sărituri peste obstacole în 1960 şi 1962.

„Visam să fiu sportiv fiindcă aveam exemplul tatălui meu care a fost un sportiv de valoare internaţională, participant la Jocurile Olimpice cu echipa hipică a României. Calităţile au apărut ulterior, când, după ce am debutat la 13 ani în concursurile hipice de sărituri peste obstacole, 10 ani mai târziu am câştigat titlul de campion naţional. Două titluri de campion naţional, în 1960 şi 1962, şi o dragoste de o viaţă pentru cai. După ce am cunoscut unii oameni, am iubit şi mai mult caii. Și câinii”, mărturiseşte în acelaşi interviu comentatorul sportiv.

După retragerea din activitatea competiţională a devenit, din 1964, reporter sportiv la Televiziunea Română, calitate în care a participat la şase ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară şi patru ale Jocurilor Olimpice de iarnă.

A fost redactor-şef al Redacţiei Sport a TVR (1992-1997) şi director general adjunct al TVR (1997-1999). În lunga sa carieră de reporter şi comentator sportiv a avut peste 5.000 de transmisii în direct de la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale şi Europene. A publicat peste 200 articole cu subiect sportiv în presa scrisă, precum şi volumele „Steaua, performanţă şi prestigiu” (1988), în colaborare cu Octavian Vintilă, şi „Fair play” (2003). În 2002 a apărut pe piaţă biografia celui mai valoros comentator sportiv, intitulată „Cristian Ţopescu — Evenimente, succese, sancţiuni la microfonul TV” şi scrisă de Alexandru Răducanu.

A ocupat funcţia de director al cotidianului Prosport, din 2003, până la finele lui 2007, fiind vicepreşedinte al Fundaţiei ProSport, ProFamilie, ProEducaţie. A fost reporter sportiv la Radio Europa FM, director de relaţii publice, imagine şi mass-media la Fotbal Club Steaua, comentator la canalul Eurosport, senior editor la Radio Sport Total şi la Adevărul şi a coordonat suplimentul Adevărul Sport.

A candidat din partea Partidului Naţional Liberal la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, în colegiul 7 Senat din sectorul 4 al Capitalei, obţinând un fotoliu de senator în legislatura 2008-2012. În această calitate a fost membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi în Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă.

Este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, membru al Comitetului Olimpic Român şi membru al Asociaţiei Presei Sportive.

A fost distins cu: Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2003), Ordinul Olimpic „Colanul de Aur” (1998), Diploma de Onoare CIO (1994), Trofeul Comitetului Olimpic Român pentru „Promovarea Olimpismului” (1997), Ordinul Meritul Sportiv. La 25 octombrie 2007, preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat decretul prin care colonelul în retragere Cristian Ţopescu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea). Regele Mihai I i-a conferit, la 13 septembrie 2010, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Palatul Elisabeta din Bucureşti, Decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, pentru merite deosebite aduse sportului românesc.

Este căsătorit cu realizatoarea TV Christel Ungar, cu care are un fiu, Felix Sebastian.

„Ne-am cunoscut în urmă cu 25 de ani, mai exact în 1986, la un spectacol cultural artistic care avea loc în oraşul Tălmaciu, lângă Sibiu. Eu prezentam acolo nişte momente sportive, iar în program a fost inclus şi un moment artistic care mi-a plăcut foarte mult. Cineva a cântat cu vocea, acompaniindu-se la pian, dar eu nu am reuşit să văd cine cântă. Însă, mi-a plăcut mult. După spectacol, la plecarea spre Sibiu, în autocar, împreună cu prietenii mei George Mihăiţă şi Horaţiu Mălăele, care erau şi ei în acel spectacol, făceam pariuri legate de cine poate fi persoana care a cântat atât de frumos. Noi ne tot contraziceam când, la un moment dat, o doamnă, care era producătoarea spectacolului, ne-a întrerupt şi ne-a spus: Ce vă tot certaţi? Cine a cântat e acolo, în faţă, în acelaşi autobuz cu voi.

Aşa am văzut-o prima oară pe Christel, cea care avea să îmi devină soţie. Și apoi ne-am cunoscut, ne-am împrietenit şi ne-am văzut… din ce în ce mai rar. Din ce în ce mai rar, pentru că ea era profesoară de limba germană la Satu Mare, iar eu lucram la Bucureşti pe lângă echipa de fotbal Steaua. Foarte rar reuşeam să ne vedem, ori la Bucureşti, ori la Satu Mare. Dar prietenia noastră s-a consolidat şi, 11 ani după prima cunoştinţă, ne-am hotărât să ne căsătorim. În 1997. Iar în 1998 s-a născut băieţelul nostru, Sebastian Felix. Este cu siguranţă ultima mea căsnicie. Vârsta îşi va spune cuvântul. Anii trec…”, rememorează Ţopescu întâlnirea cu actuala sa soţie.

Cristian Ţopescu mai are doi copii din cele două căsătorii anterioare, Cristina (binecunoscută crainică şi realizatoare TV) şi Cristian.

Ţopescu spune, într-un alt interviu, că este legat în sens profesional de Nadia Comăneci prin faptul că el a fost cel care a comentat „acea noapte magică din 1976, când computerul olimpic de la Montreal, conceput pentru afişarea a trei cifre, a fost ‘dat peste cap’ de nota maxima, 10.00, primită pentru prima dată de o gimnastă. Și nu o singură dată, ci de şapte ori pe parcursul întregii competiţii.”

El a povestit un episod petrecut în 1983, la meciul dintre Suedia şi România (scor 0-1), în urma căruia a fost interzis să mai comenteze competiţiile sportive de la microfonul Televiziunii Române.

„În perioada aceea, se discuta în cercurile fotbalistice româneşti despre posibilitatea unor jucători români care aveau oferte de la echipe importante din străinătate să li se permită să joace peste hotare. Într-o pauză, când Ilie Balaci era accidentat şi primea îngrijiri, am spus că el, Silviu Lung, Ștefănescu, Boloni, Cămătaru au oferte de la echipe importante la vremea aceea, precum Benfica, Fiorentina şi că ar fi în folosul lor, al cluburilor lor, al fotbalului românesc în general, să li se permită să ne reprezinte în aceste echipe importante ale Europei. Vorbele mele au fost interpretate de primul-ministru, să-i fie ţărâna uşoară!, Constantin Dăscălescu.

El a pus mâna pe telefon, a sunat-o pe tovarăşa de la Cabinetul 2, cum i se spunea Elenei Ceauşescu, şi i-a zis: ‘Ţopescu a îndemnat tinerii din România să plece din ţară’. Am aflat mai târziu asta de la şeful lui de cabinet, care mi-a fost coleg în Parlament până de curând. Fireşte că eu nu mă referisem la tinerii din România, nu mă referisem la toţi sportivii sau la toţi fotbaliştii din România, ci numai la câţiva care jucaseră multe meciuri în naţională şi meritau o asemenea recompensă. Urmarea? Am fost scos din Televiziunea Română, suspendat pe termen nelimitat. Avea să dureze până în 1990″, a spus Ţopescu într-un interviu.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata