Doina Pană: Sunt ferm hotărâtă să stopez furtul de lemn din păduri

Ministrul delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură, Doina Pană, se declară hotărâtă să oprească furtul de lemn și explică, într-un interviu acordat AGERPRES, ce înseamnă, de fapt, ‘Radarul pădurilor’.

Ministrul vorbeşte, de asemenea, despre momentul zero de la care trebuie să înceteze defrişările ilegale din pădurile României şi asigură că aprovizionarea populaţiei cu lemn de foc nu va fi afectată de noile metode de control al drumului lemnului.

AGERPRES: Cât de hotărâtă sunteţi să apăraţi pădurea?

Doina Pană: Din prima zi de când am preluat acest portofoliu am avut o discuţie cu primul ministru, cum de fapt am avut cu toţi miniştrii, iar din această discuţie a rezultat că sunt probleme şi la ape şi la piscicultură, dar cele mai mari probleme sunt în păduri şi că mă roagă să mă aplec în mod deosebit asupra acestui sector şi să găsesc în mod deosebit soluţii să se termine odată cu toate defrişările ilegale care s-au înregistrat de 20 şi ceva de ani în România. Nu ştiu dacă numele meu va fi menţionat, şi aceasta este mai puţin important. Despre măsurile cu care am ieşit pot spune că înseamnă un moment zero de la care să se înceteze cu defrişările. Chiar dacă sună pompos, pot spune că sunt parte din primul Guvern care nu doar constată ci şi ia măsurile concrete ca să se termine cu defrişările ilegale. Cred că acesta este cel mai important lucru şi de aici rezultă cât sunt de hotărâtă.

AGERPRES: Explicaţi, vă rog, câteva dintre măsurile de punere în aplicare a acestei decizii de apărare a pădurii.

Doina Pană: Cea mai importantă măsură este o Hotărâre de guvern care a apărut în iunie, respectiv Hotărârea 470/2014, supranumită „Radarul Pădurilor”, care înseamnă că tot drumul lemnului, până la destinatarul final, ori că iese din ţară ca materie primă, ori că iese ca produs finit, este urmărit în timp real. Am mers pe două idei. Cum aş putea stopa defrişările? Doar prin legislaţie nu s-a întâmplat acest lucru. Să cresc numărul celor care păzesc? Din punctul meu de vedere acest lucru înseamnă un impact bugetar mai mare, angajând mai mulţi oameni şi, de fapt, mai multe persoane care se fac că nu văd ce se întâmplă. Să explic la ce mă refer.

Prin acest sistem nu va putea să iasă din pădure niciun camion sau camioane întregi cu lemn, pe care să nu le vadă nici reprezentantul silvic şi nici poliţistul. Deci îmi trebuia ceva care să însemne aşa, să nu mai taie lemn, pentru că nu are ce face cu el, adică să poată intra cu un lemn tăiat ilegal, nici în depozit, nici la CFR, nici în vămi, şi în acelaşi timp îmi trebuia ceva care să nu mai ţină de factorul uman. Am mers pe ideea din circulaţie, în care nu mai poţi negocia viteza cu care ai circulat cu agentul de circulaţie, de când există radarul. Îmi trebuia un sistem tehnic care să-i oblige pe cei care trebuie să verifice pădurea să vadă realitatea, din acest motiv l-am numit „Radarul Pădurii”.

AGERPRES: Cum funcţionează acest sistem şi cât de eficient este?

Doina Pană: Din 2008 există un sistem informatic care funcţionează şi care urmăreşte drumul lemnului, din pădure şi până la destinatarul final, dar nu în timp real. Adică, până în data de 5 a lunii următoare se făceau nişte comunicări în acest sistem informatic. Dar se făceau numai comunicările privind lemnul care circula legal. Am constatat în acelaşi timp că, de fapt, furtul mare se făcea cu acte. Adică, fiind folosit acelaşi aviz de însoţire, se făceau mai multe drumuri, pentru că nu completau acele avize, pentru că nu îi oprea nimeni să verifice acele avize şi atunci am mers pe ideea să pot dezvolta acest sistem informatic astfel încât în timp real să-mi urmărească camionul, de când pleacă din pădure şi până la destinaţia finală. Aceasta înseamnă că aş stopa tăierile ilegale.

Am chemat firma de software, cea care a creat sistemul în 2008, şi am constatat că pentru o sumă relativ mică, softul poate fi extins şi se poate întâmpla acest lucru. Pentru aceasta aveam nevoie de două lucruri: aveam nevoie ca toate ocoalele silvice private şi de stat şi toţi agenţii economici implicaţi în exploatarea lemnului să-şi achiziţioneze smartphone-uri pe care noi să le instalăm gratuit sistemul informatic. În concluzie, înainte de a pleca camionul din pădure, în aceste aparate smartphone trebuie să introducă datele din avizul de însoţire a transportului.

El trimite datele către baza de date naţională, care colectează datele privind cum se taie lemnul, cine este beneficiarul contractului, ce volum de masă lemnoasă, ce specie, absolut tot. Sistemul recunoaşte că acela care solicită să plece cu camionul este cel care trebuie şi generează un cod unic, iar pentru că este vorba de un sistem informatic, aceasta se întâmplă aproape instant. Acest cod unic trebuie trecut pe avizul de însoţire a mărfii.

Ulterior am introdus încrucişarea. Adică să nu poată intra în depozit lemnul până când şi cei din depozit accesează sistemul informatic şi verifică faptul că acel cod unic este cel real. Ei nu pot spune că au făcut-o, dar în fapt nu au făcut-o, pentru că sistemul lasă urme, despre cine a intrat şi cine a interogat sistemul. Și la fel în lanţul de depozite până când lemnul iese din ţară sau se obţine produsul finit. Nu peste tot în pădure există semnal, dar şi acest lucru s-a rezolvat. În momentul în care transportatorul introduce datele şi este în zona offline, sistemul generează un cod oarecare, pe care îl trece pe avizul de însoţire, iar telefonul deplasându-se odată cu camionul, când se ajunge într-o zonă cu semnal se generează codul care este trecut pe avizul de însoţire. Este nevoie să existe şi obligativitatea ca depozitele să se afle în zonă cu semnal, pentru ca acest cod unic să fie recepţionat de depozit până să ajungă transportul acolo, pentru ca depozitul să verifice dacă acel cod este corect.

Deci i-am obligat la două lucruri. Să-şi achiziţioneze smartphone pe care să-şi instaleze software-ul, iar depozitele să fie în zonă cu semnal. O singură excepţie există şi vreau, prin intermediul dumneavoastră, ca populaţia să afle acest lucru. Populaţia nu este afectată. Tot ce înseamnă lemn de foc, tot ce înseamnă trei metri cubi, poate fi transportat cu un atelaj, nu trebuie să intre în sistem, ci transportul se face doar pe baza unui aviz pe care îl eliberează reprezentantul silvic şi acest reprezentant silvic, în termen de şapte zile, trebuie să introducă în sistem datele, pentru că şi acest lemn va fi monitorizat. Deci populaţia de rând, pentru aprovizionarea cu lemn de foc, nu are nicio problemă.

AGERPRES: „Radarul Pădurii” va face parte din noul Cod Silvic?

Doina Pană: Pentru „Radarul Pădurii” am dat Hotărârea de Guvern din iunie, pentru că ne-am gândit la toate situaţiile. Puteam avea surprize să nu fie ceva în regulă, să nu funcţioneze software-ul, poate nu ne-am gândit la toate situaţiile care sunt în teren. Am dat 120 de zile de pilotare. Am început cu trei judeţe, la care am mai adăugat după o lună trei judeţe şi alte trei şi pentru că am ajuns la concluzia că la fiecare judeţ nou adăugat dura câteva zile până când se acomodau. Am făcut instruiri arborescente, iar apoi am scos un alt ordin de ministru prin care sistemul să se piloteze în toată ţara, încât în 8 octombrie când se împlineau cele 120 de zile şi intra în vigoare sistemul la nivel naţional să nu existe nimeni care să nu fi folosit acest sistem informatic.

AGERPRES: Care sunt cele mai mari probleme generate de modificările la Codul Silvic?

Doina Pană: Înainte de a intra pe probleme, vreau să fac mai întâi o precizare. Cu această Hotărâre de Guvern stopez furtul, iar Codul Silvic înseamnă ceva ca o biblie pentru domeniul respectiv. Înseamnă cum să exploatezi durabil pădurea, înseamnă norme, înseamnă principii şi înseamnă nişte măsuri stimulative. Doar prin legislaţie nu poate stopa furtul. S-a dovedit. Sunt 20 de ani, am avut o legislaţie defectuoasă. Prin această Hotărâre de Guvern, de fapt, stopez furtul.

Codul Silvic îl consider un al doilea pilon important pentru însănătoşirea a tot ce înseamnă exploatarea pădurilor din România. Acest Cod Silvic este plecat demult de la Guvern. Codul era deja în Parlament în momentul în care am preluat acest portofoliu, deşi iniţial s-a hotărât să ni-l asumăm, la momentul când eram ministru pentru dialog social, pentru că la toate dezbaterile se venea cu diverse propuneri, de care, nu mă întrebaţi din ce motive nu s-a ţinut cont.

Premierul a hotărât că trebuie să meargă în Parlament la dezbateri cât mai largi pentru ca, să-l citez, să nu fie un Cod Silvic al majorităţii de la guvernare, să fie un cod silvic al românilor, pentru că pădurea este de interes naţional. Pădurea nu este o proprietate ca oricare alta, dar nu ai voie să o exploatezi decât după nişte norme silvice. Aceasta pentru că pădurea dă şi oxigenul, fixează şi solul, încât să nu avem inundaţii. Deci pădurea este de interes naţional şi atunci Codul Silvic a fost trimis în Parlament, în toate etapele, în care am implicat toţi factorii interesaţi.

Când am văzut că proprietarii de păduri sunt nemulţumiţi, că administratorii de păduri sunt nemulţumiţi, că ONG-urile sunt nemulţumite, că firmele care exploatează sunt nemulţumite, am zis că ceva nu e în regulă… I-am adunat pe toţi două zile la Braşov, au plecat de la poziţii care nu convergeau, dar la final, după două zile, am ieşit ca fraţii, în sensul că au convenit nişte amendamente la Codul Silvic care într-adevăr să fie benefice. Eu nu vreau să spun că este forma ideală, pentru că întotdeauna o lege este perfectibilă, dar din moment ce este forma agreată de absolut toţi factorii interesaţi şi când spun asta mă refer la ONG-uri, care chiar nu au niciun interes şi vor ca pădurea să fie ceea ce trebuie să fie. La aceste dezbateri au fost prezenţi şi reprezentanţi ai adminstratorilor, ai Romsilva. Amendamentele au fost preluate de deputaţii din Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor, care este Cameră decizională.

În iunie a fost la vot, dar s-a nimerit să fie şi o zi fatidică, în sensul că în aceea zi era şedinţă comună de Guvern cu Statul Israel, şi toţi miniştrii din Guvern care erau şi deputaţi n-au putut veni la vot. În aceeaşi zi era Comisia pentru SRI, unde participau deputaţi care n-au venit la vot în Plen şi este o lege organică, deci nu pot spune că n-a trecut, ci i-au lipsit cinci voturi, în condiţiile în care PDL şi PNL au lipsit de la vot.

În aceste condiţii n-am mai mers pe ideea să-l trimitem încă o dată prin Guvern, pentru că drumul ar fi fost prea lung să mai întârziem, pentru că de patru ani se tot discută de un nou Cod Silvic. Grupul parlamentar PSD a preluat forma finală a Codului, care n-a întrunit cele cinci voturi şi am depus-o ca iniţiativă parlamentară a grupului, pentru că documentul primise votul a 127 de parlamentari. A trecut prin Guvern, a trecut de Senat, a ajuns din nou în Camera Deputaţilor, a trecut din nou prin comisii, din nou au venit toţi factorii interesaţi şi urma să fie supus aprobării în Plen. Pentru că s-a venit pe ultima sută de metri cu nişte amendamente, acestea n-au fost introduse, pentru că este perioadă electorală şi Parlamentul funcţionează pe avarie, în sensul că majoritatea parlamentarilor sunt implicaţi în teritoriu, în campanie electorală, şi practic s-a amânat până se vor întoarce din nou la lucru.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata