Enigma tăbliţelor cu semne pictografice de la Tărtăria

Arheologul a precizat că Vlassa se afla pe șantier atunci când au fost descoperite plăcuțele, dar că nu era exact în locul în care au fost găsite în momentul ridicării pieselor din groapă.

‘De fapt, sondajul care a fost efectuat mai târziu, în 1989, de către profesorul Iuliu Paul, de subsemnatul (Horia Ciugudean — n.r.) și Ioan Alexandru Aldea, a avut ca principală menire tocmai să verifice dacă succesiunea depunerilor arheologice și contextul arheologic este cel pe care l-a descris Vlassa în publicația sa din 1964. Trebuie să vă spun că, în săpătura făcută în 1989, s-a reușit inclusiv conturarea unei mici părți din acea groapă care apare în desenele vechi făcute de Vlassa la Tărtăria. Deci, din acest punct de vedere, să spunem, avem o primă confirmare. Nu ar trebui să existe semne de întrebare și din alt motiv, pentru că însuși Vlassa a documentat și apoi mulți alți cercetători după el, faptul că aceste semne care apar pe tăblițele de la Tărtăria nu sunt, de fapt, un unicat în cadrul civilizației neolitice de tip Turdaș. Există sute de asemenea semne, e adevărat nu grupate, ci apar izolat, de obicei pe vase din ceramică, semne pe care, însă, nu le regăsim cu o asemenea frecvență în alte civilizații contemporane de la sud sau de la răsărit de Carpați sau din Europa centrală’, a subliniat Horia Ciugudean.

El a precizat că există în cadrul acestei civilizații neolitice de pe Mureșul Mijlociu o etapă în care se produce o adevărată explozie de asemenea reprezentări, pictograme, semne cu o simbolică ce poate să o depășească pe cea pur verbală. ‘Deci este vorba de o simbolistică ce înseamnă primii pași, de fapt, spre o scriere străveche. Că nu s-a dezvoltat un sistem atât de complex, într-adevăr, de scriere ca cel din Orient este iarăși cert, dar că au existat zorii unei asemenea comunicări pe Mureșul Mijlociu, în centrul Transilvaniei, este la fel de adevărat’, a afirmat arheologul.

Ciugudean a adăugat că există arheologi mai ‘sceptici’ care nu acceptă mai ales această semnificație de pictograme a semnelor și că există și specialiști mai ‘entuziaști’, între care profesorul Gheorghe Lazarovici sau italianul Marco Merlini, care vorbesc de o adevărată scriere danubiană, deci de un spațiu carpato-balcanic în care s-a dezvoltat o scriere preistorică.

Tăblițele au fost descoperite într-o groapă în care se aflau câteva fragmente dintr-un schelet, mai ales resturi dintr-un craniu aparținând unei femei având în jur de 50-55 de ani, oase a căror datare cu radiocarbon plasează vechimea acestora între 5.370 și 5.140 în.Hr.

‘Nu era vorba de o înmormântare propriu-zisă, ci în această groapă specială, o groapă de ofrandă, au fost așezate fragmente de oase umane care, probabil, au avut o semnificație aparte. Fie că era vorba de o persoană cu un statut special, fie, poate, era vorba de o mare preoteasă, deci, resturile ei, dacă vreți, erau ca niște moaște într-un fel’, a menționat Ciugudean.

El a adăugat că ceea ce știm despre obiectele care au fost în interiorul acestei gropi țin de informațiile pe care le avem de la Nicolae Vlassa, deci inclusiv această asociere a tăblițelor cu idoli și fragmentele de schelet uman. ‘Nu există motive foarte întemeiate, la ora actuală, să negăm această descoperire. Modul cum o interpretăm este, desigur, până la un punct, subiectiv, dar descoperirile și cercetările din ultima perioadă au dovedit că această civilizație de tip Turdaș, înrudită cu Vinca din Banat, era o civilizație extem de înfloritoare, o civilizație avansată pentru acea perioadă. Noile săpături prilejuite de autostradă (Orăștie-Sibiu — n.r.) la situl de la Turdaș (județul Hunedoara — n.r.) au relevat o suprafață și un sistem de amenajare de fortificații cu totul neobișnuit și nebănuit până acum. Tărtăria nu este în sine o așezare singulară pe această zonă a văii Mureșului, se leagă de Turdaș, dar și de așezări din zona Alba Iuliei’, a menționat Horia Ciugudean.

Arheologul a apreciat că s-ar putea să asistăm în perioada următoare la o serie de descoperiri extrem de interesante în situl neolitic dintre Limba și Oarda, de lângă Alba Iulia, similar celor de la Tărtăria și Turdaș. ‘Există șansa de a se face aici descoperiri care să completeze informațiile pe care le avem despre Tărtăria, dar să vină, poate, și cu confirmări în ceea ce privește situația de acolo’, a mai spus arheologul albaiulian.

Săpăturile au fost reluate la Tărtăria în urmă cu cinci ani, de către MNU Alba Iulia, Muzeul Național Brukenthal și Universitatea ‘Lucian Blaga’ Sibiu.

Directorul general al MNU Alba Iulia, Gabriel Rustoiu, a precizat că sunt cele mai ample săpături efectuate aici, până la acestea cercetându-se sub 2% din sit. ‘Cercetările vor continua. Este un sit foarte complex, multistratigrafic, multistratificat și atunci normal că săpăturile necesită o anumită atenție, o anumită metodologie și o anumită planificare în timp’, a menționat Rustoiu.

Întrebat dacă din cercetările efectuate în ultimii ani ar reieși cumva că Vlassa ar fi ‘manipulat’ lumea științifică, directorul general al MNU a spus că se confirmă descoperirea acestuia. ‘Nu, din contră, se confirmă că Nicolae Vlassa a găsit acele tăblițe în sit. Nu aș putea să vă dau amănunte acum, este prematur, urmează ca cercetările să fie publicate și atunci o să vă spun mai multe. Dar, se pare, că se confirmă descoperirea lui Vlassa’, a conchis Rustoiu.

Autoritățile din Alba intenționează să înființeze la Tărtăria o rezervație și un muzeu al sitului, unde vor fi expuse piesele descoperite acolo, mai puțin tăblițele, și eventual reconstituite in situ locuințe găsite în decursul cercetărilor. În acest sens, Consiliul Județean Alba a acordat Primăriei din Săliște fondurile necesare pentru a achiziționa terenul cu situl arheologic. În urmă cu peste un deceniu, la intrarea în sat, a fost dezvelit un monument de granit, de opt tone, care reproduce pe una din fețe, la scară mărită, imaginile de pe cele trei tăblițe și inscripția ‘5.500 î.Hr. Primul mesaj scris din istoria omenirii’.

În ceea ce privește tăblițele, din care două sunt dreptunghiulare și una are formă discoidală, ele se află, de la descoperirea lor, în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata