Experimente pe pământ: 40 de ani de pus îngrăşăminte în sol românesc pentru a vedea cum reacţionează. Specialiştii divulgă formula pentru o recoltă perfectă

România a îngropat rând pe rând majoritatea experimentelor de lungă durată care studiază impactul în timp al aplicării îngrăşămintelor asupra calităţii solului, derulate, începând cu anul 1970, de Institutul pentru Cercetări Pedologice şi Agrochimice, singurele experienţe încă în derulare fiind cele din judeţul Timiş, scrie agrointel.ro.

În paralel însă, Institutul de la Fundulea a reuşit să-şi conserve cu succes o bună parte din aceste experimente de lungă durată în domeniul studiului solului. Valoarea lor constă tocmai în informaţiile cantitative acumulate de-a lungul deceniilor cu răbdare, de către cercetătorii care le-au avut în coordonare, pentru a observa modificările de comportament ale solului, adică felul cum degenerează sau se conservă structura acestuia sub stresul generat de aplicarea continuă, an de an, a îngrăşămintelor chimice dar şi cum evoluează producţiile agricole pe termen lung, în diverse scenarii de chimizare.

  • Primele experimente, începute în 1966

Cele mai vechi două experimente de lungă durată din România sunt cel de la Fundulea, iniţiat în toamna anului 1966 de Cristian Hera în colaboare cu Zenoviu Borlan, după o schemă unitară de cercetare, al cărei scop era cunoaşterii influenţei îngrăşămintelor asupra evoluţiei fertilităţii solului, a cunoaşterii bilanţului elementelor nutritive în sistemul sol – plantă. Acest prim experiment este încă şi azi în derulare, având aproape 50 de ani vechime şi se întinde pe o suprafaţă de 13 hectare.

Un alt experiment aproape la fel de vechi, a cărui continuitate este neîntreruptă, îl găsim în reţeaua OSPA, a luat fiinţă în 1970, odată cu înfiinţarea Institutului de Studii şi Cercetări Pedologice, în comuna Sânandrei, judeţul Timiş şi se întinde pe o parcelă de 26 de hectare, ce-a mai rămas dintr-o parcelă de 57 hectare.

De altfel în acest judeţ se află ultimele trei experimente de lungă durată pe care OSPA le mai coordonează, restul experimentelor de la nivel de ţară stingându-se unul câte unul după Revoluţie, conform directorului dr. Dorin Ţărău:

 “De-atunci s-a iniţiat un experiment de lungă durată care durează până în zilele noastre. Din experimentele începute în 1970, au mai rămas zonele de la Sânandrei, Dumbrava şi Jimbolia, toate din judeţul Timiş. Singurul însă care a rămas pe acelaşi amplasament e cel de la Sânandrei, de la kilometrul 15,4. Restul s-au mai schimbat şi au o vechime de 25-30 de ani, pe când cel de la Sânandrei are o vechime de peste 40 de ani, fiind cel mai vechi din reţeaua OSPA. E singurul care a rămas pe un amplasament atât de mult timp.

Celelalte, o bună parte din terenul pe care se aflau, aparţinea fostelor CAP-uri şi odată cu restituirea terenurilor către foştii proprietari, au fost retrocedate şi suprafeţele respective. Iniţial, reţeaua de experimente de lungă durată a OSPA ocupa în jur de 500 de hectare la nivel de ţară.

Acum în toată reţeaua OSPA mai avem 85 de hectare, din care 26 de hectare au rămas pe acelaşi amplasament, cele de la Sânandrei, dar oricând se poate trage oblonul, odată cu întreaga activitate de studii şi cercetări pedologice în ansamblul ei…. Un an mai prost ca ăsta n-am mai avut, iar resursele în domeniu sunt catastrofale. Mai suntem 100 de oameni, faţă de 400 înainte de revoluţie. La OSPA erau 1700, acum sunt 650 în toate oficiile pedologice din ţară. OSPA Timiş are 40 de oameni, iar acum prin lege rămân 9 sau 10 oameni, ”, îşi exprimă indignarea cercetătorii Dorin Ţărău şi Mihail Dumitru.

 

  • Cercetările puteau fi salvate

Dorin Ţărău crede că aceste experienţe valoroase prin continuitatea lor, puteau fi salvate, dacă se vroia: “Se putea invoca o excepţie de la retrocedare, fiindcă Legea 18 spune: « cu excepţia pepinierelor, plantaţiilor şi câmpurilor experimentale pentru cercetare agricolă, dar nu s-au respectat prevederile legii”. Inclusiv experimentele de la Institutul Fundulea şi de la Staţiunile aflate în coordonarea acestuia la nivel de ţară, şi-au restrâns suprafeţele dedicate experimentelor de lungă durată, însă nu s-a reuşit stoparea lor”.

La fel, ar fi putut fi salvate şi experimente care au fost întrerupte din cauza lipsei finanţării: “Aşa am păţit cu experimentul de la Dumbrava, unde experienţa respectivă avea cam 25 de ani, dar datorită situaţei financiare precare, s-a întrerupt pentru cinci ani şi, la acest tip de experienţe, caracterizate tocmai prin constanţă, orice întrerupere nu se mai poate recupera”, explică şeful OSPA Timiş.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata