Floare Finta, tezaurul uman viu de la Negreşti Oaş

Mătușa își arată, cu mândrie, micul muzeu pe care l-a amenajat în locuința sa, toate piese autentice moștenite de la mama, de la desăgi, traiste, clopuri, la cele peste 30 de oluri primite de la cei pe care i-a botezat.

„Le am de când am fost fată. Blidele o fost acasă, la celelalte fete nu le-o trebuit, eu le-am luat toate și n-am zis nimic, le-am pus aici. Tare mulți prunci am botezat. Treizeci și ceva numai fete. La Paști, luni după Paști, veneau finii cu colacul și mi-au adus oluri și colac„, mărturisește femeia.

E mândră și de diplomele pe care le-a primit de la diferite instituții de cultură în semn de recunoștință pentru meritele deosebite în păstrarea culturii și tradiției oșenești. Cel mai important este titlul de „tezaur uman viu” primit de la Ministerul Culturii, diplomă pe care a primit-o la București.

„Amu mai lucru toată ziua, că n-am ce face. Toți îs duși. Mai vine vecina la mine, ne punem și coasem străițucă, clopuri, mai îmbrăcăm păpuși, facem miri, nuntași. Mai am oaspeți, vin, se uită, fac poză. A venit și Ceaușescu aici, n-o fost la mine în casă, dar de la Consiliu trimitea la școală să-i trimită pe copiii mei acasă să-i îmbrăc să se ducă toți îmbrăcați oșenește să-i dea flori”, mai spune Floare Finta.

Ea e supărată că „nu mai este danț, oșenia se duce”, e foarte multă răutate în lume, dar se consolează cu gândul că „n-ai ce face, e scris în Biblie”.

„Lumea se mai îmbracă în straie. S-o mai schimbat costumul, că nu lasă să puie cânepă, c-o zis că-s droguri, amu te-or duce în pușcărie de pui cânepă. S-o schimbat că o fost prea mult de lucru, o trebuit a coase de mână toate, apoi așa, aeștia tineri mai bine o luat un pantalon, o bluză și s-o dus. Acum se fac cu pânzuri aduse din străinătate, nu-i cu pânză de-a noastră, nu mai țese nimeni, nu mai coase nimeni. Și amu mă știu încălța cu opinci, așa o fo portul, nu au de ce să-ți fie rușine, dar amu l-i rușine de portul lor, că n-o crescut în pindileu, n-o făcut lipideu de câlț, amu le trabă puf și perini”, spune mătușa.

Ea își amintește cu nostalgie de vremurile de demult, când legăturile dintre persoane erau mai puternice, dar cu toate acestea parcă nu vrea să le mai retrăiască, din cauza greutăților pe care le-a întâmpinat.

„O fo tare fain mai demult, se adunau când se tăia porcul, coseau împreună, torceau, colindau, amu gândești că nici nu-i Crăciun, nu merge nimeni la nimeni. Mergeam afară le uliță, amu gândești că nu locuiește nimeni aici. Când se înserează toți îs închiși. Când vine primăvara un pic eu afară-s. Nu îmi place în casă„, spune mătușa.

Acum, Flore Finta trăiește dintr-o jumătate de pensie după soț, după ce pensia ei de „mamă eroină” a fost tăiată.

„Aveam acea pensie a mea, dar Iliescu a luat-o toată. Amu toți se omoară că le ia un pic din pensie și fac bai. Și n-am murit, aici îs, mi-o luat toată. A luat la toate femeile. Ce a dat Ceaușescu, Iliescu a luat. Așe-i, ce să facem, și mi-a rămas jumătate de pensie de-a lui bărbatul meu”, spune Floare Finta.

A ajuns să descopere călătoritul și împărtășitul tradiției la o vârstă înaintată. Abia așteaptă să mai fie un târg la care să fie prezentă. Timpul și-l petrece alături de o vecină, Floare Hotca, cosind sau făcând mici obiecte artizanale specifice Oașului, pe care le vând sau le dăruiesc.

Din păcate, nu prea are pe cine să învețe cum s-a cusut pe vremuri, dar speranța nu este pierdută, din moment ce două absolvente de arte plastice, din Maramureș, au stat două zile la ea pentru a învăța unele tehnici vechi.

Floare Finta spune că, pentru avea o viață frumoasă, trebuie să te comporți frumos, și, obligatoriu, să glumești. Altfel, dacă s-ar fi gândit doar la greutățile din viață, cine știe cum ar fi trecut peste cei 82 de ani.

„Eu nu m-am sfădit cu nimeni în veci. Grăiești frumos, de te întreabă, răspunzi, nu te doare gura. După ce să stai mânios? Mai bine râzi, glumești”, conchide mătușa Floare. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: negresti-oas.ro

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata