Florarii „demodaţi” din Piaţa Chirigiu

Cu puţină imaginaţie, găseşti aici toate culorile politice. Trandafiri roşii boiereşti, crini albi regali, lalele pestriţe sau franjurate şi garoafe, poreclite ‘floarea săracului’.

Sunt în Piaţa de Flori Chirigiu, sau mai exact ce a rămas din ceea ce a fost marea piaţă de flori a Capitalei, unde, azi, ocupaţia de florar e tot mai „demodată”. Piaţa arată sărăcăcios şi inestetic. Concurenţa e dură cu florăriile de lux.

La ieşirea de pe Uranus, pe partea stângă, mai sunt doar opt standuri la stradă şi alte aproape 20 în interior, dispuse în formă de careu, în al cărui centru sunt postaţi vânzătorii de răsaduri şi flori ornamentale de grădină. Acestea sunt, de fapt, fostele magazii ale Halei Chirigiu, care funcţiona în prelungirea Fabricii de bere Rahova (fostă Bragadiru şi Fii), construcţie din cărămidă roşie, unde, încă din 1900, se producea berea Rahova, vândută până în 1990, când fabricile de bere de tradiţie din Bucureşti au început să fie detronate de marile branduri străine.

Facilităţile din cărămidă roşie ale fostei Fabricii de bere Rahova se termin[ la intersecţia de lângă intrarea în Academia Tehnică Militară. De aici, ca să ajungi în Piaţa de Flori, trebuie să traversezi Chirigiu spre Uranus, unde întâlneşti Crystal Pallace Ballroom şi clădirea în stil industrial vechi, Vama Bucureşti Antrepozite, acum ‘The Ark’ Club Uranus, două construcţii aduse imediat în discuţie de florarii cu care stau de vorbă.

Mă opresc la primul stand, vizavi de clădirea ‘The Ark’ Club Uranus. Pe un suport mare de plastic alb, pentru ghivece, stă ‘patronul’, la puţina umbră făcută de stâlpul construcţiei, care sprijină acoperişul cu tencuiala roasă puternic de vreme şi ploi. Este trecut de ora 13.00. Soarele coboară spre vest şi bate acum direct în standurile cu flori.

Un tânăr în jur de 30 de ani, cu jeanşi la modă, tăiaţi, cu Adidas Air în picioare şi tricou Puma, mă întreabă aproape plictisit:

– ‘Cu ce vă servesc, domnu ?’. Îi explic că mă uit la flori să mă relaxez şi duc încet discuţia spre ce mă interesează.

-Merge vânzarea ?

—Ei merge…, răspunde el, blazat.

Într-adevăr, florile par arse de soare şi recondiţionate. Se vede că sunt de multe zile acolo.Trandafirii s-au oxidat pe marginea petalelor, semn că nu sunt foarte proaspeţi. Lalelele sunt deschise la maximum, aproape că le cad petalele, iar orhideele au frunzele uscate. Standul are suficient de multă marfă, ca să te întrebi: cine o cumpără oare? Este abia miercuri, poate până duminică …
Aceeaşi situaţie, cu mici excepţii este la toate standurile. Toţi vând şi angro şi la buchet, pentru că vânzările merg greu.

—Ce faceţi cu florile care nu se vând, continui eu discuţia.

—Ce să facem, le aruncăm.

—Și pierdeţi bani ?

—Pierdem. E o loterie. Dacă nu vindem tot, ce se ofileşte aruncăm. Pierdem…, spune vânzătorul puţin iritat de întrebare, după care îşi aminteşte imediat şi arată cu degetul spre construcţia de vizavi, ce seamănă izbitor cu fosta clădire ‘Văma Bucureşti Antrepozite’, în prezent, ‘The Ark’ Club Uranus.
Nu-l mai întreb de preţ, pentru că a înţeles oricum că nu cumpăr. Se vede că se uită la ştiri.

—Ai văzut, ăsta a dat trei milioane de euro şpagă şi n-a păţit nimic, spune el, făcând aluzie la proprietarul ‘Crystal Palace Ballroom’, despre care a auzit că ar fi implicat într-un scandal de corupţie. Schimb subiectul, să nu deviem pe politică.

—De unde aduceţi flori? întreb cu o mină de om interesat.

Nu apucă să răspundă, că intervine vecina de stand, privind spre mâna mea stângă.
‘Ce carnet frumos, aveţi domnu !’, se miră aceasta.
Mă eschivez şi-i spun că e scris mai mult de jumătate, de teamă să nu mi-l ceară.

—De peste tot, intervine din nou bărbatul, şi încheie discuţia, pentru că între timp, un Logan al Poliţiei Comunitare parcase în apropiere.

Mai târziu, ‘patronul’ este contrazis de Ioana Florăreasa, o ‘patroană’ la vreo 65 de ani, plasată bine cu standul, chiar la intrarea în careul fostei Hale Chirigiu. Îi cer permisiunea să fac o fotografie. Un ‘covor’ de trei pe patru de lalele, albe, roşii, portocalii, galbene, vineţii, cyclamen, te întâmpină la intrare.

Ioana Florăreasa, care nu sunt sigur că mi-a spus chiar numele real, dar nu am insistat, vinde flori de peste 20 de ani în Piaţa Chirigiu. Chiar dacă afară sunt 27 de grade, neobişnuit de cald pentru aprilie, aceasta este îmbrobodită cu două basmale, e bandajată la frunte, are cojocel şi, bineînţeles, fuste multe. Stă într-un colţ, la umbră, şi trece prin pâlnia palmei boboci de garoafe, pe care vrea să-i facă să pară înfloriţi. Sortează garoafele cu cozile rupte, pentru coroanele mortuare. Îi spun ce vreau şi că scriu un articol. Începe imediat ‘revolta’ verbală.

‘Am avut şi eu un mic magazin, frumos, cu termopane, aranjat. L-a dat jos, că a venit el, (nu-l numeşte), cică vrea să facă Occident aici. S-a dus la primarul Oprescu şi a pus lemne în paie să aţâţe focul’, spune aceasta fără pauză.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata