Fost președinte al României și președinte de onoare al PSD, Ion Iliescu s-a născut la 3 martie 1930, în municipiul Oltenița, județul Călărași.
În 1948, ca elev, s-a numărat printre fondatorii Uniunii Asociațiilor Elevilor din România. În 1956, a pus bazele Uniunii Asociațiilor Studenților din România, organizată inițial după modelul uniunilor naționale ale studenților din țările europene, ca organizații profesionale ale studenților.
Și-a efectuat studiile universitare la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic București și la Institutul Energetic de la Moscova. Între anii 1965-1984, a fost membru al Comitetului Central al PCR. Începând cu 1955, a lucrat ca inginer proiectant la Institutul de Studii și Proiectări Energetice din București, iar din 1979 până în 1984, când a fost demis pe motive politice, a condus Consiliul Național al Apelor.
Ministru pentru problemele tineretului din România între anii 1967-1971, după care, timp de șase luni, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
A îndeplinit funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș, în intervalul 1971-1974, precum și pe cea de președinte al Consiliului Județean Iași, în anii 1974-1979.
A fost director al Editurii Tehnice din București în perioada 1984-22 decembrie 1989.
După declanșarea Revoluției Române, în seara zilei de 22 decembrie 1989, a fost chemat în fruntea noului organism de conducere a statului român — Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism al puterii provizorii de stat și, în același timp, un comandament ad-hoc având misiunea protejării și consolidării victoriei revoluției. A dat citire la posturile de radio și televiziune naționale a Comunicatului către țară, la elaborarea căruia a participat.
La sfârșitul lunii ianuarie 1990, s-a numărat printre fondatorii formației politice — Frontul Salvării Naționale (FSN), din care s-au structurat, apoi, Partidul Democrat și Partidul Democrației Sociale din România.
A fost președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, în perioada 9 februarie 1990 — 20 iunie 1990, organism cu autoritate de parlament provizoriu.
La 20 mai 1990, a fost ales președintele României pe perioada Adunării Constituante, cu 85,07% din voturile valabil exprimate, fiind instalat oficial în funcția de președinte la 20 iunie 1990.
La alegerile prezidențiale din 27 septembrie 1992, Ion Iliescu a candidat din partea Frontului Democrat al Salvării Naționale și a obținut mandatul prezidențial după al doilea tur de scrutin, organizat la 11 octombrie 1992. A obținut 61,5% din voturi, fiind instalat oficial în funcție, pentru un mandat de patru ani, la 30 octombrie 1992.
La alegerile generale din noiembrie 1996, a candidat din partea Partidului Democrației Sociale din România, situându-se în cel de-al doilea tur de scrutin în urma candidatului Convenției Democrate din România, Emil Constantinescu. A candidat, în paralel, pe listele pentru Senat și a devenit liderul grupului parlamentar al PDSR pentru această Cameră.