Helmuth Duckadam, un portar de legendă şi Cartea Recordurilor

Fostul mare portar de fotbal al formaţiei Steaua Bucureşti, Helmuth Duckadam, supranumit „Eroul de la Sevilla”, s-a născut în localitatea Semlac, judeţul Arad, la 1 aprilie 1959.

„Noi suntem etnici germani. În acea parte a ţării au fost foarte mulţi, iar după Revoluţie au plecat în Germania. Bunicii, străbunicii mei, toţi erau de etnie germană, iar în casă se vorbea limba germană. (…) Noi am avut o situaţie normală, în comuna Semlac, cu venituri normale. Nu am dus lipsuri majore. Mai am un frate şi o soră, mai mică. Din păcate, nici fraţii mei, nici copiii mei nu au făcut sport de performanţă. Nu au fost talentaţi la sport. Fiica mea cea mare, din Statele Unite, a avut aptitudini pentru tenisul de câmp. Însă, situaţia financiară nu mi-a permis să o susţin cât aş fi vrut”, descrie Duckadam într-un interviu situaţia familiei sale.

A început să joace fotbal în 1975, la Gloria din Arad. Până în 1983, când s-a transferat la Steaua Bucureşti, a mai evoluat la UTA (1977 şi 1978-1983) şi Constructorul Arad (1977-1978). „În acea perioadă toţi copii jucau fotbal în pauza mare, în curtea şcolii. Eu am început fotbalul în comuna mea natală, comuna Semlac. La 15 ani jucam în echipa comunei.

Fotbalul era, ca şi acum, cea mai mare atracţie pentru un copil. Am ales postul de portar pentru că eram puţin mai puturos. Și atunci m-am pus în poartă. Cu timpul, mi-a plăcut acest post: îmi plăcea să plonjez, să mă arunc pe minge. De la echipa din Semlac am plecat la Școala Sportivă Gloria din Arad, să fac şcoala profesională. De acolo am plecat la UTA — juniori. Orice echipă mare avea şi o echipă de tineret. Am jucat acolo o jumătate de an, după care am ajuns la Constructorul Arad, o echipa de Divizie C, Liga a III-a. Aici am avut marele noroc de a-l avea ca antrenor pe regretatul Coco Dumitrescu, un mare antrenor al Aradului, al României.

Am evoluat un an şi, de acolo, am plecat în Divizia A. La UTA am avut un alt antrenor, Ion V. Ionescu, care m-a promovat la prima echipă a UTA. Am avut concurenţă foarte mare. Erau doi portari de echipă naţională, Iorgulescu şi Jivan, iar eu eram foarte tânăr. Mi-au dat această încredere şi am debutat la un meci cu Târgovişte, unde juca Gică Dobrin. Era o mare realizare pentru mine să joc într-un meci oficial contra lui Gică Dobrin”, îşi aminteşte Duckadam despre începuturile carierei fotbalistice.

Odată cu venirea în Bucureşti, a început şi ascensiunea lui ca jucător. Primul meci mare îl face la Bucureşti, în întâlnirea retur cu A.S. Roma din Cupa Cupelor, din toamna lui 1984, când la 0-0, în minutul 87, a apărat un penalty. „În perioada când am fost la UTA, am fost selecţionat la echipa naţională, pe vremea lui Mircea Lucescu şi în această perioadă am avut oferte să merg la Universitatea Craiova sau la Steaua. Eram în cantonament la Snagov, cu echipa naţională. Atât Ștefănescu cât şi Sameş încercau să mă convingă să merg, unul la Craiova, celălalt, la Steaua.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata