Honore de Balzac, un excelent observator şi cronicar al societăţii franceze contemporane lui

Începând din primii ani ai deceniului patru al secolului al XIX-lea, structura tipică a romanelor sale se construiește în jurul unei abordări în care există o parte lungă destinată prezentării faptelor, apoi tensiunea urcă rapid către un punct culminant inevitabil, într-o manieră asemănătoare tragediei clasice.

În 1840, scrie piesa de teatru „Vautrin”, după numele unui personaj din romanul „Moș Goriot”, o dramă interzisă la vremea respectivă. Alte opere din această perioadă sunt: „Scene din viața de provincie”: „Ursule Mirouet”; „Scene din viața politică”: „O afacere tenebroasă”.

În următori doi ani, scrie romanul „Pescuitorii în apă tulbure” și apare „O gospodărie în flăcări”, în cadrul „Scene din viața de provincie”.

Sub titlul general „Comedia umană”, sugerat probabil de marhizul de Belloy, apar opere complete, în 16 volume, între 1842-1846, apoi face o vizită la Petersburg. Creând grandiosul monument ”Comedia umană”, a contribuit la consacrarea formei tradiționale a romanului, fiind considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai tuturor timpurilor.

Scriitorul a fost și un mare maestru al dialogului. El este privit ca unul dintre creatorii romanului realist. Opera lui a influențat atât evoluția romanului francez, cât și pe cea a romanului universal.

În 1944, scrie romanul „Țăranii” (partea întâi) și „Modeste Mignom”, apoi face o călătorie la Dresda.

Până la publicarea ultimelor sale mari creații „La Cousine Bette” (1846) și „Le Cousine Ponce” (1847), istoria vieții lui Balzac s-a confundat cu istoria construirii mărețului edificiu „Comedia umană”. Înzestrat cu o putere de muncă titanică, Balzac a scris 91 de romane și nuvele, grupate în „Comedia umană”, vastă frescă a societății franceze din prima jumătate a secolului al XIX-lea. El a arătat care era mecanismul formării averilor în perioada de impetuoasă afirmare a capitalismului și a surprins cu profunzime substratul noilor relații de familie.

Ca pictor de moravuri și de caractere, ajutat de un uimitor spirit de observație și o memorie fotografică extraordinare, Balzac a mânuit un limbaj suplu, bogat în nuanțe, epitete și imagini sugestive. Avea și capacitatea intuitivă și empatică de a înțelege și de a descrie atitudinile, sentimentele și motivațiile altor oameni.

Balzac a scris și opere dramatice, dintre care cea mai valoroasă este piesa „Mercadet”, apărută postum în 1853.

Între septembrie 1847 și februarie 1848 se află la moșia doamnei Hanska, în Ucraina și din nou între septembrie 1848 și mai 1850, perioadă când se simte epuizat, având probleme și cu inima.

La 14 martie 1850, se căsătorește cu doamna Hanska și în luna mai pleacă la Paris, unde moare la 18 august 1850.

O mare parte din opere sale a fost ecranizată atât pentru marele ecran cât și pentru televiziune.

Romanul „Le Pere Goriot” a fost ecranizat de mai multe ori. Ultima ecranizare, un film pentru televiziune, realizată de Jean-Daniel Verhaeghe, a avut premiera în 2004. Actorul Charles Aznavour a interpretat rolul Jean-Joachim Goriot. Fiind o coproducție română-belgiană-franceză, o parte a filmărilor a fost realizată în România.

În 1999, a fost realizat de către Josée Dayan un film de televiziune, biografic intitulat „Balzac”. Actorul Gérard Depardieu a interpretat rolul „Honoré de Balzac”.

Biografia sa ne arată un om al vremii sale, căreia i-a întruchipat superlativ energia creatoare, virtuțiile, slăbiciunile și contradicțiile, parcurgând itinerarul pe care-l străbat personajele sale, antrenate într-o frenetică luptă pentru a obține reușita în viață — gloria, banii, dragostea, fericirea. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata