Ia românească sparge tiparele: vedetă la o nuntă de motociclişti din Prahova

Ar putea părea ușor să scrii despre readucerea iei tradiționale românești în tendințele modei, despre reinventarea acesteia, când vezi în fiecare zi pe stradă și în magazine ii dintre cele mai diverse.

Dacă însă îți dorești să treci dincolo de aspectul comercial pentru a găsi adevărata sursă de tradiție și românism, ai nevoie de mai mult, ai nevoie de o poveste…

Căutând povestea, am ajuns, absolut întâmplător, la un cuplu din Ploiești care, la prima vedere, ar părea că nu are vreo înclinație anume spre tradiții. Dar aparențele înșală! El și ea m-au învățat, în doar câteva zeci de minute, unele lecții importante pe care alții poate nu le primesc într-o viață.

Florin și Ana-Maria Enache, doi oameni sătui de tiparele în care majoritatea dintre noi ne străduim să ne potrivim, se declară ”iubitori de România”.

Discutând cu ei, am învățat că, dacă te uiți dincolo de politică, de administrație, de cenușiul blocurilor, România e plină de frumusețe. Și am mai învățat ceva — că de noi depinde să păstrăm acea parte frumoasă a României care izvorăște din tradiții, iar lecțiile acestea sunt cu atât mai importante, cu cât vin de la un tânăr cu plete și barbă, îndrăgostit nu doar de soția lui, ci și de motocicletă, și de la o tânără care, după ce a terminat facultatea de medicină, a ales să profeseze în România și nu în afară, în schimbul unui salariu mult mai motivant.

Dragostea lui Florin și a Anei-Maria față de tradiție și de portul românesc este una reală și nicidecum nouă, iar ea a mers până acolo încât cel mai important eveniment din viața lor — nunta — a fost marcat de această temă, îmbinată cu cea legată de… motociclism.

”Din capul locului, noi am vrut să fie ceva altfel. Ne-am săturat de stereotipuri, de tipare. Eu întotdeauna am fost un om altfel, mai în toate domeniile: începând de la look, până la viața de zi cu zi. Am mers întotdeauna pe principiul: voi râdeți de mine că sunt diferit, eu râd de voi pentru că sunteți toți la fel. Și de când am hotărât să facem nuntă, am zis: hai să fie ceva altfel. Pe urmă ne-a venit ideea, că noi suntem iubitori de rădăcini și de tradiție, în ciuda aparențelor, și ne-a venit ideea asta cu iile. Am vrut să facem ceva altfel decât clasica rochie de mireasă, valsul miresei, la cea mai mare biserică din Ploiești, să vină să te fure pe un cal alb și mirii să meargă într-o mașină de epocă sau de lux, cum s-a făcut întotdeauna”, mărturisește Florin.

Nuntașii au fost poftiți să vină la biserică, dar și la restaurant purtând straie populare. Chiar pe invitația de nuntă, însurățeii au scris cu roșu: ‘portul popular, dacă nu este obligatoriu, este cel puțin recomandat’. Așa că, în ceea ce privește garderoba, vedetă a fost, incontestabil, ia românească. Pentru că, da, nuntașii s-au conformat, iar, spre surpriza miresei, mult mai receptivi la această idee au fost tinerii.

”În general, din toți invitații mă așteptam ca cei care sunt mai în vârstă, care vin poate chiar de la țară, să privească lucrul acesta cu deschidere. În schimb, a fost invers! Tinerii au fost foarte entuziasmați, iar oamenii mai în vârstă au fost: ‘hai mă, lasă-mă, eu îmi cumpăr ținută în ideea că voi faceți nuntă și tu mă pui pe mine să mă întorc la țară? Eu am plecat de la țară ca să mă pui să mă întorc la țară?’ Deci, a fost mai dificil, dar s-au conformat. Oameni care au comentat la început foarte mult, care au zis că vin îmbrăcați în costum, pentru că așa se vine la nuntă, au venit îmbrăcați în ie și cu vestă, foarte adaptați’, povestește Ana-Maria.

Să nu vă imaginați, bazându-vă pe cutuma că orice mireasă se visează îmbrăcată în alb, că doar invitații au fost îmbrăcați în costume tradiționale! Înșiși mirii au purtat costume populare, inclusiv opinci, obiectele vestimentare fiind achiziționate, piesă cu piesă, … de pe internet!

‘O să râdeți, dar m-am îmbrăcat de pe net. Nimeni nu m-a crezut și mi s-a zis: tocmai rochia de mireasă să ți-o iei de pe net? Să-ți cumperi haine de pe net clar e ceva cu risc. Trebuia să mergem undeva să le luăm, apoi am zis să le luăm de pe net. Le-am luat piesă cu piesă, nu toate din același loc, și le-am combinat. Am ținut la chestia cu opincile pentru că știam că sunt comode și am vrut să fiu tradițională. Am făcut rost de ele de pe la Năsăud. Am vrut neapărat să am maramă și după ea am alergat cel mai mult, pentru că nu găseam deloc maramă cusută cu mătase albă, cum erau fotele, găseam numai cu fir auriu, iar noi am vrut să avem costumele în ton unul cu celălalt”, spune Ana-Maria.

Și Florin și-a achiziționat ținuta tot de pe internet. Cât despre costuri…

”Nu au fost atât de mari. Dacă ne-am fi luat rochie de mireasă și costum, clar ar fi fost mai scumpe. Ne ducea dublu”, conchide mireasa, Florin completând că detaliile precum mărturiile, care au fost făcute pe temă ‘moto’ și populară, invitațiile sau decorarea unei motociclete au costat mult mai mult.

Mirii nu pot spune care dintre cele două teme a dominat evenimentul vieții lor, însă este cert că ele s-au împletit armonios atunci, așa cum se întâmplă și în viața lor de zi cu zi.

”S-au combinat cele două teme. Au fost costume populare, s-a ascultat muzică populară. Iar pe partea cealaltă, au fost două motoare înăuntru în restaurant, a fost cel de afară, care a fost decorat. Când am vorbit despre aranjamentul floral cu firma specializată, au zis: ‘afară facem o boltă cu flori’. Am zis: ‘nu, vreau o motocicletă decorată’. Am plătit o grămadă de bani pentru acel ghiveci motociclistic, dar a fost un punct foarte important, toată lumea și-a făcut poze cu el. Apoi, tortul miresei a fost în forma motocicletei noastre și a fost foarte, foarte fidel. Pe urmă, cutia de dar a fost tot în forma motocicletei noastre”, povestește Florin.

Menționam ceva mai sus că dragostea celor doi față de straiul popular nu este una nouă, venită odată cu valul din modă, ci mai veche. De exemplu, Ana și-a dorit de mică o ie pe care însă nu și-a permis-o până la salariu. Abia atunci ea și-a îndeplinit visul, continuând apoi să își completeze garderoba cât de des a putut. Chiar și în luna de miere și-a făcut ‘cadou’ două ii. Acum ea are șase, iar Florin trei astfel de cămăși tradiționale.

‘Când eram la liceu, îmi spuneam că din primul salariu o să-mi cumpăr o ie. De când eram mică mi-am dorit ie și nu-mi permiteam. Din bursă iar nu mi-am permis … Din primul salariu i-am luat lui o cască (n.r. — lui Florin), dar după aceea mi-am luat ie și o să-mi tot iau. În luna de miere am fost în Bucovina și mi-am mai luat două. (…) Ultima ie pe care mi-am luat-o a costat 300 de lei și nu e o ie nouă. Una nouă cusută cu mărgele costă 800 de lei. Dacă e ceva ce-mi place foarte mult, clar dau banii, atât cât îmi permit”, spune Ana-Maria.

Am stat de vorbă, ‘ca fetele’, și despre modă și ia românească, despre kitsch și despre portul autentic. Ana crede că, în ciuda invaziei kitsch-urilor care ademenesc prin prețul scăzut, iubitorii de autentic își vor dori să cumpere și ceva real, ceva pur românesc.

”E o parte bună și o alta rea. Pe de o parte, astea sunt mult mai ieftine și mai accesibile, iar faptul că lumea le cumpără fiindcă sunt mai ieftine e rău. Pe de altă parte, lumea întâi și le cumpără pe acestea pentru că atât își permite. Cei care sunt chiar iubitori vor începe încet, încet să vadă care e diferența și își vor dori să cumpere și o ie românească, vor prinde dragul de a căuta și ceva autentic. Faptul că multe dintre cele importate aduc la aspect cu iile românești o să-i facă pe unii să-și aducă aminte că există și altceva. Oamenii vor spune: ‘uite mă, sunt la modă, am și eu una în cufăr de la bunica, poate o scot și eu pe aia’. Și atunci or să prindă curaj să le scoată pe cele vechi”, este de părere Ana.

Cât despre viitorul iei în modă, ea îl aseamănă cu valul. Vine și trece… ”Moda întotdeauna a fost pe valuri. Eu cred că e un val mare acum, apoi o să cadă, o să revină, o să cadă, o să revină… Cum e moda”, conchide aceasta. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: Florin şi Ana-Maria Enache/Arhiva personală

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata