Ileana Iliescu: Baletul e o meserie, o artă pe care trebuie să o urmezi cu o pasiune nebună

AGERPRES: A fost un rol pe care aţi dorit să îl interpretaţi şi nu aţi reuşit?

Ileana Iliescu: Nu. Eu am debutat cu ”Lacul lebedelor”, care este regele baletelor, dar spectacolul pe care l-am iubit cel mai tare a fost ”Don Quijote”. Îmi ieşea prin pori. Era, aşa, ca o explozie spectacolul acesta. E ceva extraordinar. Sunt balerine tehnice şi clasice. Tehnice, în sensul de turaţie, viteză, pe urmă sunt lirice, cum a fost colega mea Magdalena Popa, care abordau mai mult roluri lirice.

Eu interpretam roluri negative, roluri care pentru public sunt mult mai pregnante. Când intră un personaj puternic, rău, e mult mai captivant şi apreciat de public. Astea au fost rolurile mele.

Nu am dansat niciodată Julieta. În schimb am dansat Giselle, cu partenerul meu Marinel Ştefănescu, la Leningrad. Acolo este academismul pur. Am avut succes. Pe urmă am dansat la Moscova, în „Lacul lebedelor”, cu compania artiştilor Teatrului Balşoi, ceea ce zic eu că a fost pentru mine un premiu imens. Foarte puţini solişti străini reuşesc să intre în spectacolele lor.

AGERPRES: O balerină radiază sub lumina reflectoarelor. Pentru o prim balerină există viaţă dincolo de scenă?

Ileana Iliescu: Atâta timp cât eram în ”funcţie”, cum zic eu, adică pe scenă, viaţa era destul de plată: casă — teatru — casă. Bine, am avut multe turnee, spectacole. După ce am ieşit la pensie, pasiunea mea s-a transformat într-o altă artă: arta culinară. Vreau să spun că toată viaţa noi aveam un anumit regim alimentar, ceea ce nu era cazul meu deoarece munceam foarte mult şi ardeam toate caloriile, dar nici nu mâncam prea mult.

Acum nu pot să spun că mănânc mult, dar îmi place să gătesc pentru prieteni, pentru familie. Mă pasionează să fac fel de fel de invenţii culinare, să reinventez reţeta chiar şi pentru o friptură. Am învăţat o mulţime de reţete italieneşti. Toate le fac acasă. De ziua mea vin să mă felicite 30-40 de prieteni. Bine, nu toţi odată. Fac mese pentru prieteni. Toţi mă întreabă cine mă ajută. Nu mă ajută nimeni.

Nu intră nimeni în ”laborator”, fac totul singură. O altă pasiune este cea a maşinilor. Am avut 14 până acum. Unele mai la second-hand, mai una nouă. Îmi place foarte mult să şofez. Plecam la drum, dădeam drumul la muzică, de exemplu la ”Frumoasa din pădurea adormită”, şi îmi imaginam că sunt pe scenă. Şi uite aşa trecea timpul.

AGERPRES: Care sunt cele mai frumoase momente pe care le-aţi trăit pe scenă?

Ileana Iliescu: Nu poţi să întocmeşti categorii. Sunt momente excepţionale, altele mai puţin excepţionale. Vin persoane să te felicite pentru un moment pe care l-au considerat ei extraordinar, dar poate că tu îţi spui că ai fost mai bun în altă seară. Se întâmplă să greşeşti un pas, o piruetă. Atunci trebuie să apelezi la mici trucuri, aşa cum fac şi cântăreţii atunci când mai greşesc uneori. Se întâmplă să ai accidente în timpul dansului, cum mi s-a rupt un tendon.

AGERPRES: Există o diferenţă între publicul de azi şi de ieri?

Ileana Iliescu: În perioada aceea nu erau toate tentaţiile de astăzi, să ai atâtea televiziuni, aparate. Pe atunci era simplu. Oamenii mergeau ori la teatru, ori la operetă. Distracţiile erau reduse. Acum poţi să stai acasă şi să vezi spectacole live de la Metropolitan, spre exemplu. Nu eşti în sala Operei newyorkeze, dar vezi spectacolul în direct. Acum sunt alte posibilităţi de a încânta publicul.

Acum depinde şi de spectacol. Dacă e un spectacol mediocru, lumea nu vine. Dacă e un spectacol de marcă, lumea ştie despre el, află şi atunci interesul creşte.

AGERPRES: Avem o şcoală de balet în România?

Ileana Iliescu: E un subiect foarte trist pentru mine. Noi am avea elemente. Mai puţin băieţi, din cauza mentalităţii părinţii vor să îşi facă băieţii doctori, avocaţi, ingineri. Sunt milioane. Dansatori sunt câţiva. Un dansator de marcă câştigă de zece ori mai mult decât inginerul. E vorba de mentalitate. Şcoala noastră de coregrafie, în primul rând, nu are condiţii. Băieţii copii învaţă în nişte săliţe de casă, de apartament. Nu e posibil.

Pentru toate există bani, dar pentru şcoala de coregrafie nu. E păcat…Şcoala noastră e pusă foarte departe de locul unde ar trebui să fie.

AGERPRES: Mai au spectacolele de balet public?

Ileana Iliescu: Publicul vine la spectacole. Depinde însă de spectacole. Am văzut transpuneri moderne ale pieselor de balet clasic. E ca şi când ai vedea „Mona Lisa” cu un ochi în frunte. Mai puţin agreate sunt spectacolele contemporane. Şi asta pentru că nu sunt toţi maeştri de dans contemporan la fel de bine pregătiţi ca în alte ţări. Am avut ocazia să cunosc maeştri şi trupe fantastice. Fără nicio discuţie, toţi dansatorii de dans contemporan ar trebui să studieze baletul clasic.

*** Ileana Iliescu a studiat la Conservatorul din Bucureşti, debutând cu dublul rol „Odette-Odile” din „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, la începutul anilor ’60, într-un spectacol regizat de Oleg Danovski, avându-l ca partener pe Gelu Barbu. Marea artistă a jucat acest spectacol de peste 400 de ori în ţară şi în străinătate. Prim balerina Ileana Iliescu a strălucit pe scenă şi în „Coppelia” de Leo Delibes, „Don Quijote” de Ludwig Minkus, „Bolero” pe muzica lui Joseph Maurice Ravel sau „Iancu Jianu” de Mircea Chiriac.

De-a lungul carierei sale artistice, Ileana Iliescu a susţinut nenumărate turnee internaţionale în Germania, Polonia, Ungaria, Rusia, Grecia, Cuba şi Spania. Recunoscută şi apreciată în întreaga lume ca o mare artistă, Ileana Iliescu a predat la o şcoală de balet din Torino (Italia), ca mai apoi să se întoarcă în România pentru a conduce Compania de balet a Operei Naţionale Bucureşti.

În anul 2001 a fost distinsă cu Ordinul Naţional „Serviciul credincios în grad de Cavaler”, pentru îndelungata şi prodigioasa carieră artistică.

Cariera de coregraf a Ilenei Iliescu a început cu spectacolul „Seară vieneză” la Opera Naţională Bucureşti, urmând apoi Opera Naţională Română Cluj-Napoca şi actualmente la Opera Naţională Română Iaşi. Spectacolul a fost prezentat 7 ani în Franţa, inclusiv la Teatrul „Olympia” din Paris. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES) Foto: lebalet.wordpress.com

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata