Istoricul viţei-de-vie în Dacia preromană

Originile cultivării viței-de-vie și ale producției de vin datează din timpuri străvechi.

Cu aproximativ 7.000 de ani î.Hr., a fost semnalată prezența viței sălbatice (Vitis sylvestris, strămoșul comun al soiurilor de astăzi), ca liană în pădurile din regiunea pontică, în Armenia și în zona cuprinsă între Caucaz și Marea Caspică, în Europa, Asia Centrală și în întregul bazin mediteranean. Au fost descoperite semințe și alte urme de viță sălbatică în țări europene precum: Grecia, Italia, Franța, Spania, România, Elveția sau Germania.

Un prim parcurs de răspândire a viței-de-vie s-a realizat, prin intermediul migrațiilor popoarelor antice, asiatice și mediteraneene, dinspre zonele caucaziene, mai întâi către Mesopotamia, Anatolia, Siria, Liban, Israel, Iordania, Egipt, Arabia, Iran, Afganistan, Cașmir, India și China.

Un al doilea parcurs al migrației viței-de-vie a fost dinspre Transcaucazia și Mesopotamia, către Turcia, Cipru, Creta, Grecia, Italia de Sud, Corsica, Marsilia și, de aici, către Europa de Nord (Elveția, Germania) și către Peninsula Iberică (Spania, Portugalia).

Al treilea parcurs a fost reprezentat dinspre Caucaz, către partea nordică a Mării Negre, Crimeea, România, Ungaria, Germania și Elveția.

Vița-de-vie este cunoscută în teritoriile ocupate astăzi de români încă din preistorie, ea cultivându-se la noi din neolitic, cu mai mult de 3.000 de ani î.Hr. Drept mărturii referitoare la istoricul viței-de-vie pe aceste meleaguri stau numeroase vestigii și documente aparținând arheologiei, paleontologiei, mitologiei, epigrafiei, numismaticii, lingvisticii, etnografiei și folclorului, istoriei scrise și orale. Ele reflectă existența, în aceste ținuturi, a unor condiții naturale deosebit de prielnice pentru dezvoltarea viței-de-vie, dar și despre atașamentul oamenilor față de această plantă.

Cei mai îndepărtați strămoși direcți ai românilor au fost tracii, locuitorii spațiului balcano-dunărean. Cultura viței-de-vie a fost înfloritoare mai întâi la traci, apoi la greci și romani. Filosoful grec Platon (427-347 î.Hr.) descria, în ”Dialogurile” sale, un ritual în care ”tracii beau vinul neamestecat deloc cu apă, atât femeile, cât și bărbații, și îl împrăștie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă și aducătoare de fericire”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata