Judeţul Cluj: scurt istoric

În secolul al XV-lea, comitatul Cluj cuprindea 5 cetăți, 10 orașe și 285 de sate, în secolul al XVIII-lea acesta era alcătuit din 190 de sate, grupate în două cercuri (superior și inferior) cu câte șase plăși fiecare, iar la mijlocul secolului al XIX-lea comitatul Cluj avea în limitele sale un oraș, 8 târguri și 240 de sate cu o populație totală de 186.885 locuitori.

Prin reforma administrativă teritorială din 1925 a fost creat județul Cluj (din vechiul comitat Cluj), fără plășile Teaca și Ormeniș, care includea un municipiu și 226 de sate grupate în 12 plăși.

În 1950, în urma împărțirii administrativ-teritoriale, efectuată după model sovietic, a luat naștere regiunea Cluj, formată din 8 raioane, care a suferit unele modificări în 1952, 1956 și 1961 când ajunsese să cuprindă 14 orașe, 200 de comune și 1427 de sate.

Sub această formă a evoluat până în 1968, când în urma reformei administrative teritoriale a fost reînființat județul Cluj ce cuprinde în prezent 6 orașe (dintre care 5 sunt municipii), 74 de comune, 417 sate și 6 localități componente ale orașelor și municipiilor.

Teritoriul actual al județului Cluj a fost teatrul desfășurării unor importante evenimente social-politice de-a lungul istoriei sale.

El a cunoscut drama năvălirii tătarilor în 1241 și a fost martorul Răscoalei țărănești din 1437, a cărei flacără s-a aprins pe Dealul Bobâlna.

În vremea lui Mihai Viteazul, Clujul este martorul atenției marelui domn, conducerea orașului fiind încredințată unui jude român, Stăncel. Domnul unificator de țări românești reînnoiește privilegiile orășenilor, care, în multe rânduri, îi acordă sprijinul luând, totodată, sub protecția sa, Universitatea clujeană. După victoria de la Guruslău, în 1601, Mihai Viteazul poposește la Cluj. În drum spre Alba Iulia, Mihai Viteazul trece, apoi, prin Turda, și poposește în apropierea orașului de pe Arieș, unde cade victimă atentatului pus la cale de mercenarul Basta.

După constituirea principatului autonom al Transilvaniei (1541) sub suzeranitate turcească, orașul Cluj a devenit cel mai important centru economic, politic și cultural al acestuia, fiind, în anii 1790-1848 și 1861-1867, capitala principatului, sediul Dietei și al principelui Transilvaniei.

Orașul capătă treptat înfățișarea unui oraș nobiliar, devenind un puternic centru al nobilimii, de unde pornește o mișcare de opoziție împotriva puterii centrale, dar orientată și împotriva revendicărilor românești. Astfel, la Cluj, în 1791, dieta feudală respinge memoriul politic al românilor intitulat ”Supplex Libellus Valachorum”, în care se cereau drepturi politice pentru națiunea română.

Marea răscoală a țăranilor sub conducerea lui Horea a fost precedată de numeroase mișcări antifeudale: răzvrătiri locale, împotriviri la îndeplinirea obligațiilor, fuga, bejenia — fiecare din aceste forme fiind atestate pe teritoriul județului Cluj de astăzi.

În această atmosferă apare, pe la 15 noiembrie, Horea împreună cu 28 de oameni ai săi, la Mărișel, de unde trimite știri românilor de pe Someș să fie pregătiți pentru a-i veni în ajutor. Dar, în decembrie 1784, prin intervenția armatei, pacificarea țărănimii era deja un fapt împlinit. Începe urmărirea căpeteniilor răscoalei de către oamenii împăratului și ai nobilimii. Horea și Cloșca sunt prinși în Munții Gilăului.

Răscoala lui Horea a marcat și pe aceste meleaguri un moment de maximă importanță în istoria luptelor antifeudale, dovedind forța țărănimii române și maghiare în fața unei nobilimi cuprinse de spaimă și aspirațiile îndrăznețe ale răsculaților de a desființa iobăgia, de a șterge privilegiile nobiliare, de a face din Transilvania o țară românească și din punct de vedere politic, așa cum era din punct de vedere etno-demografic.

Spre Dieta din Cluj se îndreaptă, începând din 1834, petițiile politice ale românilor, al căror conținut reactualiza îndreptățitele cereri din secolul anterior, la care se asociază altele noi. În Dietă se discută și noul urbariu din 1847, prilej pentru Avram lancu de a rosti o sentință capitală: ”nu cu argumente filozofice și umanitare veți putea convinge pe acei tirani, ci cu lancea, ca Horea !”

Reprezentanți ai populației județului Cluj au participat atât la Marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății de la Blaj (3/15-5/17 mai 1848), votând pentru punerea în aplicare a programului revoluționar, cât și la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918, care a proclamat unirea necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România.

La 31 august 1940 și în zilele următoare, la Cluj și în alte localități de pe teritoriul județului Cluj, s-au desfășurat puternice demonstrații de protest ale populației românești împotriva Dictatului de la Viena din 30 august 1940, în urma căruia Italia fascistă și Germania hitleristă cedau Ungariei horthyste partea de nord-est a Transilvaniei, în majoritate locuită de români.

În octombrie 1944, în contextul actului de la 23 august, când Armata Română s-a alăturat armatei sovietice, teritoriul județului Cluj a fost eliberat de trupele române de sub dominația ungaro-horthystă. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata