Judeţul Harghita: scurt istoric

Sub comanda voievodului Mihai Viteazul, secuii au participat la confruntarea cu oștile otomane conduse de Sinan Pașa, în luptele de la Târgoviște, Brăila, București, Giurgiu. Angajat în politica sa antiotomană, Mihai Viteazul a luat, în 1599, inițiativa înlăturării principelui Transilvaniei Andrei Bathory. În bătălia de la Șelimbăr (18 octombrie 1599) oastei lui Mihai Viteazul i s-au alăturat 2.000 de secui conduși de Moise Szekely. Andrei Bathory este prins și ucis de secui. Printre măsurile pe care Mihai Viteazul le-a luat ulterior în Transilvania s-a numărat și întărirea vechilor libertăți ale secuilor.

Populația din județul Harghita a avut de suferit de pe urma deselor incursiuni tătare și turcești din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.

După ce în Transilvania s-a instaurat dominația habsburgică, la sfârșitul secolului al XVII-lea, autonomia principatului a fost tot mai mult îngrădită. Poziția dominantă în societate o au acum nobilimea maghiară, patriciatul săsesc și fruntașii secuilor, singurele recunoscute ca ”națiuni constituționale”, în timp ce populația românească, majoritară, este considerată „tolerată”.

Populația din Harghita s-a alăturat și ea, în anii 1703-1711, războiului de eliberare antihabsburgic condus de Francisc Rakoczi al II-lea, război la care au luat parte români și maghiari deopotrivă.

Urmare a ciumei, secetei și foametei din anii 1717-1719, aproape o jumătate dintre locuitori județului Harghita și-au pierdut viața.

La 7 ianuarie 1764, împotriva secuilor care refuzau să se înroleze în regimentele de graniță ale Imperiului habsburgic au fost trimise corpuri expediționare, confruntările soldându-se, la Siculeni, cu un mare măcel (peste 500 de victime), eveniment rămas în istorie sub numele de ”Siculicidium”.

Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan a avut ecou și în părțile Ciucului, Gheorghenilor și în Odorhei, semnalându-se frământări în mai multe sate — Lunca de Jos, Lunca de Sus, Frumoasa, Remetea, Tulgheș, Bilbor ș.a. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea au avut loc noi mișcări antihabsburgice, precum cele din Ciuc și Odorhei.

În această perioadă în orașe și târguri se formează o pătură de meșteșugari și negustori, unită apoi în puternice bresle. Schimburile de mărfuri se făceau cu zonele învecinate, inclusiv cu Moldova (prin pasurile Pângăraț, Ghimeșului, Tulgheș). Produsul cel mai căutat cu care locuitorii din Harghita făceau comerț era lemnul, iar din Moldova se aduceau bovine, cai, ovine.

Exploatarea sării și a zăcămintelor de fier are în aceste părți o veche tradiție. Salinele de la Praid, cunoscute de pe vremea romanilor, erau vestite în toată Transilvania. Din secolul al XVIII-lea începe exploatarea zăcămintelor de cupru la Bălan. O altă bogăție naturală a acestor meleaguri, cunoscută din vremuri îndelungate, sunt apele minerale, care încă din secolul al XIX-lea erau transportate până în Moldova și în alte zone din interiorul și din afara țării, ajungând chiar până la Viena sau în Anglia.

În timpul Revoluției de la 1848-1849, puternice mișcări antihabsburgice au loc în orașul Miercurea Ciuc, unde grănicerii sunt chemați să refuze ordinele primite de la comandantul habsburgic. În octombrie 1848, după adunarea secuilor de la Lutița, s-a trecut la organizarea armatei revoluționare, care s-a unit ulterior cu armata condusă de generalul Bem.

Industria de prelucrare a lemnului începe să se dezvolte aici în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin exploatarea pădurilor din masivele Călimani, Ciuc și Harghita. Totuși regiunea Harghitei era mai puțin industrializată decât restul Transilvaniei, ca atare mulți locuitori s-au stabilit în București sau în alte orașe din regatul României, iar alții au emigrat peste Ocean.

După construirea căii ferate Reghin-Miercurea Ciuc, în primul deceniu al secolului XX industria de cherestea cunoaște o permanentă dezvoltare pe văile Mureșului și Oltului (în 1909 erau 9 fabrici de cherestea, iar în 1927 — 53).

La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 au fost trimiși delegați din mai multe localități ale actualului județului Harghita. După Unirea din 1918, în baza noilor legi de organizare politico-administrativă, teritoriul țării a fost împărțit în județe și plase, în perimetrul actualului județ Harghita existând județele Odorhei și Ciuc. Această formă de organizare s-a menținut până în 1950, când teritoriul României a fost împărțit în regiuni și raioane, atunci actualul județ fiind cuprins în regiunea Mureș.

Prin adoptarea Legii nr. 2 din 17 februarie 1968 referitoare la organizarea administrativă a teritoriului României a fost înființat județul Harghita, cu reședința la Miercurea Ciuc.

Astăzi județul are patru municipii: Miercurea Ciuc, Gheorgheni, Odorheiu Secuiesc și Toplița. Printre orașe se numără Băile Tușnad, Bălan, Borsec, Cristuru Secuiesc, Vlăhița. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata