Judeţul Iaşi: scurt istoric

Cucuteni

Săpăturile arheologice efectuate pe teritoriul județului Iași au scos la iveală dovezi materiale care atestă existența aici a unor așezări omenești începând cu paleoliticul superior. Cea mai importantă este așezarea descoperită în arealul satului Spinoasa din comuna Erbiceni.

Din neolitic au fost descoperite numeroase vestigii, printre cele mai semnificative fiind cele de la Băiceni (pe Dealul Cetățuia), Hăbășești, Ruginoasa, Cozia, Fedeleșeni, Larga-Jijia, Glăvănești. De asemenea, din perioada eneolitică au fost descoperite resturi de locuire aparținând culturilor Criș, Precucuteni și Cucuteni (mileniile V-III î.Hr.), răspândite, de altfel, pe o suprafață întinsă a României.

Cultura Cucuteni — cultură cu ceramică pictată (de obicei în roșu, alb și negru), de o calitate deosebită, cu decor în spirale, redând elemente zoomorfe stilizate și siluete umane — este una dintre cele mai strălucite culturi din acea perioadă din Europa.

La Ulmi-Liteni, Valea Lupului-Iași ș.a. au fost descoperite urmele unor așezări din epoca bronzului, iar vestigii datând din epoca fierului au fost descoperite la Cozia — Dealul Alexandriei. În această perioadă se dezvoltă o agricultură primitivă și se practică un păstorit transhumant. Așezările sunt acum întărite cu șanțuri de apărare, care le conferă caracterul de cetăți fortificate, precum Cetățuia de la Cotnari (V-III î.Hr.), Moșna, Ruginoasa ș.a.

După cucerirea Daciei de către romani (106 d.Hr.) și organizarea provinciei Dacia, o parte dintre teritoriile locuite de geto-daci a rămas în afara stăpânirii romane, fiind locuite de dacii liberi. Între aceste teritorii se numără și Moldova, unde se aflau carpii. După retragerea romană (271/275 d.Hr.) și desființarea frontierei romane de pe linia Carpaților carpii pătrund în interiorul arcului carpatic, iar daco-romanii trec la rândul lor din fosta provincie la est de Carpați, amplificându-se procesul de romanizare a acestui teritoriu.

Continuitatea de locuire aici a populației dacice romanizate este dovedită de vestigiile descoperite la Iași (secolele III-VI), Erbiceni (secolele IV-V), Hlincea (secolele VII-IX) ș.a. Din secolele VIII-XI datează cultura de tip Dridu, ilustrată de descoperirile de la Spinoasa, Chiperești, Răducăneni, Băiceni ș.a.

În secolele IX-XI pe teritoriul Moldovei erau uniuni de obști, precum și formațiuni politice românești. Din această perioadă datează și tezaurele descoperite la Răducăneni (secolul al X-lea) și Voinești (secolele XI-XIII). Marea invazie tătară străbate în anii 1240-1241 Moldova, Transilvania, Țara Românească.

Anul 1359 reprezintă un moment important în formarea statului medieval Moldova și în emanciparea acesteia de sub autoritatea Coroanei maghiare, Bogdan fiind recunoscut de feudalii locali ca voievod și domn.

Odată cu întemeierea statului medieval Moldova, în secolul al XIV-lea, teritoriul actualului județ Iași se populează intens, dezvoltându-se mai multe orașe și târguri (Iași, Hârlău, Târgu Frumos, Cotnari, Șcheia etc.), iar comerțul și meșteșugurile se dezvoltă în mod deosebit. În 1716 Dimitrie Cantemir menționează ținutul Iașilor ca unitate administrativă între ținuturile Vaslui, Cârligătura, Hârlău, Roman.

Începând din 1434 Iașii sunt reședință a Curții Domnești, iar timp de aproape 300 de ani, între 1564-1859, au fost și capitala statului Moldova. Orașul Iași a suferit în urma distrugerilor provocate de turci, tătari, polonezi sau cazaci (1538, 1577, 1616, 1650, 1686, 1821 etc.).

Pentru a aduce și Transilvania și Moldova în coaliția antiotomană, voievodul Mihai Viteazul a acționat pentru unirea celor trei țări române sub aceeași conducere, în 1600, care a fost și prima încercare de unificare politică a teritoriilor locuite de români. În mai 1600 a avut loc campania lui Mihai Viteazul în Moldova, pe care a luat-o în stăpânire în trei săptămâni. În hrisovul emis la Iași la 27 mai 1600 Mihai Viteazul se intitula: ”Io Mihai voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei”.

Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei între 1710-1711, încheie o alianță cu Rusia lui Petru I, prin Tratatul de la Luțk, din 13 aprilie 1711, Moldova alăturându-se luptei împotriva turcilor. La 30 mai 1711 intră în Moldova trupele ruse, iar la 24 iunie sosește la Iași însuși țarul Petru I, care se întâlnește cu Dimitrie Cantemir și vizitează orașul. În urma bătăliei de la Stănilești (iulie 1711) Dimitrie Cantemir este nevoit să se refugieze în Rusia.

Odată cu dezvoltarea meșteșugurilor și a comerțului apar și breslele, menționate documentar la Iași încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Domnitorul Grigore Ghica a înființat în 1766 o fabrică de postav la Chiperești, care a funcționat însă puțin timp.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea la Iași iau ființă o Școală de arte și meserii (1841), o fabrică de mașini agricole, manufacturi care produc țesături, iar Copoul este amenjat ca loc de agrement. În 1804 a fost înființat Seminarul de la Socola, de către mitropolitul Veniamin Costache, iar în 1813 Gheorghe Asachi deschide Academia domnească din Iași.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata