Leacuri din grădină: Păstârnacul

Păstârnacul a fost introdus în cultură, încă din perioada antică, fiind folosit de greci şi de romani atât în alimentaţie, cât şi ca tratament în diferite afecţiuni. Ca şi morcovul, îşi are originile în Eurasia. În Evul Mediu, înainte să devină cartofii celebri, păstârnacul era o legumă cultivată în mod obişnuit.

La noi, este cunoscut din vremuri îndepărtate şi se cultivă alături de celelalte rădăcinoase.

Păstârnacul (lat. Pastinaca sativa) este o plantă bianuală, care formează în primul an de cultură partea comestibilă (rădăcina) şi rozeta de frunze, iar în anul al doilea îşi dezvoltă tulpina floriferă.

Pulpa, de culoare albă sau alb-gălbuie, suculentă şi cu aromă specifică, este folosită pentru consum, drept condiment la prepararea mâncărurilor, deoarece este foarte aromată şi bogată în vitaminele din grupul B, provitamina A, vitamina C, vitamina K, vitamina E, săruri minerale precum potasiu, fosfor şi hidraţi de carbon, proteine, fibre alimentare. Deşi în cantităţi mici, păstârnacul conţine calciu, fier, mangan, seleniu şi zinc.

În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene ale plantei, rădăcina şi fructele.

Este diuretic, de aceea, se recomandă în cazuri de hidropizie, calmează durerile bolnavului de colici renale şi hepatice. Este folosit în combinaţie cu sucul de morcovi şi pătrunjel în tratamentul colicilor hepato-biliare. Uleiurile volatile conţinute în Pastinaca sativa ajută la digestie, calmează durerile de stomac şi se pare că au efect şi în combaterea bolilor de rinichi. Ceaiul de seminţe ajută digestia dificilă şi stimulează rinichii şi vezica urinară.

Se recomandă în curele de slăbit şi pentru cei ce reţin apă, contra anemiei şi asteniei, cât şi persoanelor aflate în perioada de convalescenţă, datorită proprietăţilor sale nutritive.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata