Locuri din România cu cer de vis în timpul nopţii – GALERIE FOTO

Imagine a Bucureștiului luată de pe Stația Spațială Internațională

  • „În ’92 am văzut ultima dată Calea Lactee din Bucureşti”

Totuşi, dacă nu puteţi pleca din Bucureşti, chiar şi în capitală există zone cu un cer acceptabil. Nu trebuie să priviţi cerul din centru deoarece nu veţi zări mai nimic. După cum se vede şi în fotografia realizată în 11 februarie 2011 de astronauţii de pe Staţia Spaţială Internaţională (care în acea noapte a trecut pe deasupra României), centrul oraşului (unde se află Casa Poporului, dar şi multe magazine cu reclame aprinse pe timpul nopţii) este cea mai luminoasă zonă din oraş, deci şi cea mai nepotrivită pentru observaţii astronomice.

Adrian Șonka recomandă sectorul 5, zona Viilor, Progresul, sudul Bucureştiului, zona Lacul Morii, Dristor, marginea capitalei înspre Autostrada Soarelui: „Din Bucureşti se văd toate planetele, stelele duble. Tot nu vezi Calea Lactee, norii sunt tot albi noaptea. Nu se văd nebuloase şi galaxii”. Pentru alegerea unui loc bun puteţi folosi şi imaginea realizată de SSI.

În Bucureşti, Calea Lactee s-a mai putut vedea până pe la începutul anilor ’90. Apoi, odată cu înmulţirea magazinelor, a reclamelor şi a firmelor luminoase, norul difuz a dispărut de pe cer. „În ’92 eu am văzut Calea Lactee de pe terasa Observatorului Astronomic. Cam prin ’92 am văzut-o ultima dată”, povesteşte Zoltan.

Cum s-a dezvoltat România între 1992 și 2010

 

  • De ce lumina oraşelor distruge lumina stelelor

În cazul observaţiilor astronomice, lumina nu ne ajută să vedem mai bine, ba din contră. De pe site-ul Observatorului Astronomic înţelegem şi motivul pentru care cerul din marile oraşe este foarte sărac: moleculele de gaz din atmosferă împrăştie lumina în toate direcţiile, creând o „strălucire” a cerului care din negru devine gri. Deoarece Calea Lactee, nebuloasele şi galaxiile sunt gri, atunci când cerul este tot gri, ele nu se mai văd. De asemenea, când cerul nopţii devine luminos, stelele slabe ca strălucire (care sunt cele mai numeroase) nu se mai văd.

„Cu cât avem mai mult praf şi noxe, cu atât difuzarea luminii în atmosferă este mai mare. Cerul devine portocaliu, galben, nu se mai disting stelele”, spune Radu Gherase, membru al Astroclubului.

Poluarea luminoasă este provocată de iluminatul stradal necorespunzător. Membrii Astroclubului Bucureşti au calculat că, în capitală, din cauza modului în care sunt montate becurile pe stâlpii de iluminat stradal, 30% din lumina emisă de becuri se pierde. Astfel, un stâlp de iluminat cu un bec de 100W ce emite lumină galbenă trimite doar 70W spre sol, iar restul spre cer.

Adrian Șonka şi Astroclubul Bucureşti propun câteva soluţii la îndemână pentru a diminua poluarea luminoasă:

  •     prelungirea în jos a tăbliei care acoperă becul în cazul în care există tăblie sau montarea uneia în cazul în care nu este;
  •     montarea becurilor cu senzor care se aprin când este nevoie;
  •     montarea unor lămpi stradale care trimit lumina numai în jos;
  •     înclinarea corespunzătoare a lămpilor de pe stâlpi pentru ca lumina acestora să cadă unde trebuie;
  •     stingerea reclamelor luminoase ale magazinelor mari pe timpul nopţii (când cetăţenii dorm); stingerea luminilor din parcările mall-urilor şi ale hipermarket-urilor (goale pe timpul nopţii);
  •     oamenii ar putea să îşi monteze un capac peste becul atârnat la marginea streşinii sau peste neonul de la poartă, direcţionând toată lumina spre pământ, curte sau stradă;
  •     proprietarii de case şi-ar putea monta lumini cu senzori de mişcare (pe timpul nopţii luminile ar fi stinse şi s-ar aprinde doar în cazul în care cineva ar încerca să pătrundă în curte, de exemplu).

Factura la lumină ar fi mai mică. În prezent, multe lămpi stradale au becuri galbene şi au un design învechit: au formă de glob sau de con şi nu sunt acoperite, ceea ce face ca risipa de lumină să fie şi mai mare, chiar şi de 75%, arată Zoltan. Reprezentanţi ai clubului au calculat că, în capitală, risipa reprezintă în jur de 5 milioane de Kwh/an, în valoare de 250.000 dolari pe an (este vorba despre costul iluminatului public emis în sus, spre cer, adică 30% din lumină).

 

  • „Dacă un vecin îşi montează pe terenul lui un far, nimeni nu îi poate face nimic”

Membrii Astroclubului arată că, de fapt, iluminatul public trebuie să aibă un singur scop: acela de a ilumina străzile, trotuarele sau aleile, nu cerul.

În ultimii ani, în Bucureşti a crescut numărul lămpilor stradale cu un design corect, care trimit în jos toată lumina pe care o produc. De pildă, pe Bulevardul Lascăr Catargiu au fost montate lămpi cu LED-uri cu lumină alb-albăstruie. „E mai multă lumină la sol şi mai puţină în sus”, spune Șonka.

Însă în unele cazuri, nici acestea nu au fost montate corect, ci au fost aşezate înclinat deasupra străzilor, trimiţând o parte din lumină pe orizontală şi în sus. „Ideal ar fi să nu se ducă lumina în sus pentru că asfaltul nu reflectă lumina. Să se ducă înspre sol, atâta tot”, continuă astronomul.

Membrii Astroclubului cred că în România este nevoie de o legislaţie care să reglementeze domeniul iluminatului şi care să ia în discuţie problema poluării luminoase şi a iluminatului parazit care îi poate deranja pe unii locuitori. „La noi nu există niciun fel de legislaţie. Dacă un vecin vine şi îşi montează pe terenul lui proprietate privată un far, nimeni nu îi poate face nimic”, spune Gherase.

[nggallery id=171]

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata