Maglavit, locul care a plasat Doljul în istoria creştinismului

La Maglavit au ajuns și foarte mulți specialiști, inclusiv din lumea medicală, cum ar fi fost celebrul doctor Gheorghe Marinescu, întemeietorul școlii de neurologie din România și unul dintre cei mai mari savanți. A venit la Maglavit și l-a consultat pe Petrache Lupu, fiindcă foarte mulți îl declarau bolnav psihic, retardat, chiar bolnav veneric. Gheorghe Marinescu l-a consultat și a declarat că este sănătos, atât fizic cât și psihic. Există mărturii ale fiicei lui Gheorghe Marinescu, care a trăit până de curând, potrivit cărora de multe ori tatăl ei atunci când avea dificultăți în probleme grele neurologice se consulta cu Petrache Lupu. Venea la Maglavit sau îl aduceau la București.

Mai apoi, marii teologi din vremea aceea au mers la Maglavit. Mă refer în primul rând la părintele Dumitru Stăniloaie, cel mai mare teolog al secolului XX, care a venit la Maglavit, a stat câteva zile, și în urma celor văzute a publicat câteva articole în Ziarul Telegraful Român, ziarul Arhiepiscopiei Sibiului, și mai apoi le-a adunat în volumul „Ortodoxie și românism”, în capitolul „Încercare despre teofanii”, unde vorbește despre cazul de la Maglavit și argumentează științific, teologic, istoric că la Maglavit a avut loc o adevărată teofanie. Apoi Nichifor Crainic, marele profesor de teologie Irineu Mihălcescu, mai târziu Mitropolit al Moldovei, chiar Petre Țuțea, Tudor Arghezi, Marin Preda, vorbesc cu admirație despre Petrache Lupu și despre fenomenul de la Maglavit”, afirmă Vladimir Dărângă.

Mesajele „Sfântului de la Maglavit”, așa cum îl numeau oamenii, care i-a prezis chiar și generalului Ion Antonescu că va pierde războiul, au fost oprite de regimul comunist care vedea la Maglavit un pol al misticismului care trebuia desființat.

„După război, comuniștii au încercat să denatureze, să desființeze acest fenomen. Maglavitul devenise în acea perioadă, pentru ei, „polul misticismului” care trebuia desființat fizic prin dărâmarea construcțiilor care s-au făcut acolo, prin ararea întregii suprafețe a mânăstirii. Curtea mânăstirii s-a arat și în locul ruinelor s-au plantat stejari. Activitatea de desființare s-a dus însă și prin propagandă, prin comunicate denigratoare, așa-zis științifice, publicate în presa vremii la adresa Maglavitului, a misticismului, a ocultismului, după cum spuneau ei. Se ajunsese să fie condamnat preotul satului, Nicolae Bobin, pe motiv că el ar fi fost cel care l-a învățat pe Petrache Lupu să spună acele „minciuni”, cum ziceau ei„, povestește Vladimir Dărângă.

Și pentru a se convinge că șterg orice urmă, în anii ’50 primii pionieri ai țării au venit la Maglavit și pe locul proaspăt arat au plantat lăstari de stejari în pământul nisipos din Lunca Dunării, unde nu erau decât păduri de salcâmi. „Și iată că Dumnezeu a făcut acolo o altă minune: stejarul s-a prins chiar acolo în Lunca Dunării, în pământul acesta nisipos care acum 10.000 de ani a fost albia Dunării. În toată zona nu există stejar, doar în curtea Mânăstirii Maglavit. În rest, mânăstirea este înconjurată de o pădure imensă de salcâmi de 1.200 hectare”, spune Vladimir Dărângă.

După 1989, Mânăstirea Maglavit a fost finalizată, însă fenomenul a fost diminuat. „Din păcate, atunci când omul intervine într-un mod brutal, grosolan, fără credință, Dumnezeu se dă la o parte. Dorința multor oameni de a se îmbogăți de pe urma acestui fenomen și a suferințelor omenești care își căutau alinarea la Maglavit, a conducerii ateiste a României, materialiste, a făcut ca fenomenul, lăsat pe plan uman, să fie diminuat. După Revoluție s-a revigorat viața mânăstirească, s-a început atunci și s-a reușit finalizarea bisericii monumentale, adevărată catedrală a Olteniei, construită după planurile arhitectului Dumitru Ionescu Berechet, un mare arhitect din perioada interbelică care ne-a lăsat lucrări foarte frumoase și reprezentative pentru istoria arhitecturii ortodoxe românești, cum ar fi Biserica Parcul Domeniilor din București, cunoscută sub denumirea de Mânăstirea Cașin, Biserica Sf.Vineri Nouă din Bld.Titulescu, tot din Capitală, Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Hunedoara, Așezămintele Românești de la Ierusalim, Palatul Patriarhal, clădirea fostei Prefecturi a județului Muscel și Mânăstirea de la Maglavit, care în 1990 era singura rămasă neterminată.

Din fericire, a vrut Dumnezeu ca în acești 25 de ani să se reușească terminarea bisericii și viața monahală să-și reia cursul ei firesc, încet, încet, astfel încât acum acolo în sudul țării, lângă Dunăre, avem o mânăstire unde oamenii pot veni să se închine, să se roage și să viziteze locul acesta unde Dumnezeu a coborât pe pământ”, mai spune protosinghelul Vladimir Dărângă.

Potrivit fostului stareț al Mânăstirii Maglavit, acest loc este unic pe pământ și trebuie să-i dăm importanța cuvenită.

„Aș putea face o comparație, așa cum a făcut și Gheorghe Marinescu acum 70 de ani cu Lourdes. Gheorghe Marinescu, în urma celor văzute la Maglavit, a scris cartea „De la Lourdes, la Maglavit” făcând comparație între minunea de la Maglavit și minunea de la Lourdes atunci când Maica Domnului i s-a arătat păstoriței Bernadette. Aș vrea să subliniez că Dumnezeu sau Maica Domnului se arată păstorilor, ciobanilor. Primii care au aflat vestea Nașterii Mântuitorului au fost păstorii, Moise era păstor, fecioara Bernadette — păstoriță, la Fatima cei trei copii erau păstori, ciobanul Petrache Lupu — păstor cu oile sale. Poate pentru că ei sunt mai apropiați de cele sfinte, sunt în singurătate, în natură, mai aplecați, probabil, către rugăciune. Sigur, celor care au și inima curată”, concluzionează Vladimir Dărângă. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata