- Interesele petroliştilor exces tensiunile geo strategice
Dacă SUA încearcă să convingă Europa că singura soluţie pentru reducerea dependenţei de gazul rus o reprezintă importul de gaz de şist din America în paralel cu dezvoltarea exploatării gazelor de şist în ţările europene, companiile petroliere profită de situaţie şi joacă la două capete. Apropierea unei potenţiale prăbuşiri a producţiei de gaz de şist în SUA le obligă pe acestea să joace, ca de obicei, duplicitar. Pe de o parte se erijează în salvatoarele sistemului energetic European iar, pe de altă parte, nu sabotează colaborarea companiilor petroliere cu Rusia.
Astfel, pentru compania franceză Total, Rusia rămâne o provincie petrolieră şi gazeiferă strategică. Astfel cel mai mare producător mondial de petrol alături de Arabia Saudită, Rusia încearcă să-şi dezvolte sursele neconvenţionale de petrol şi gaz pentru a compensa declinul producţiei sale din zăcămintele siberiene. Conform Departamentului American al energiei (DoE), cele mai mari rezerve de petrol de şist din lume se află în zona siberiană Bajenov.
Deşi Lukoil a început o campanie de explorare,încă nu a găsit petrol ceea ce i-a forţat să demareze (înainte de escaladarea conflictului ucrainean) negocieri cu o serie de investitori europeni. Ar trebui subliniat că politica celor de la Total este să profite de zonele de conflict până când apare o interdicţie lansată de guvernul francez sau Naţiunile Unite (a se vedea situaţiile din Iran sau Irak). În ceea ce priveşte Rusia, preşedintele director general al Total, Chritophe de Margerie declara la începutul lui martie că:” Suntem în Rusia pentru timp lung”.
Pentru Lukoil un parteneriat cu Total înseamnă o schimbare de strategie. Până acum cel de al doua companie petroliere rusă şi-a dezvoltat proiectele prin forţe proprii. Semnarea unui acord cu Total ar însemna şi acceptarea participării companiei Wintershall, filiala gigantului german BASF ceea ce deja înseamnă că pe marile companii nu prea le interesează nimic altceva decât profitul. O strategie similară este aplicată şi de concurentul Lukoil, compania de stat Rosneft care în asociere cu americanii de la Exxon fac prospecţiuni în aceiaşi zonă siberiană cu cei de la Lukoil.
Conform datelor preliminare avansate de specialiştii companii rezervele de petrol estimate pentru acest perimetru sunt de peste 9 miliarde barili în timp ce ministerul rus al energiei dă asigurări că din acest perimetru, în 2020, poate fi asigurată o producţie zilnică de 440.000 barili. În acest context ar trebui precizat că executivul de la Moscova a susţinut parteneriatul Rosneft-ExxonMobil care realizează explorări în Marea Kara aflată în zona arctică, Putin neezitând să preseze companiile petroliere şi de gazeifere pentru a demara activitatea acordând în septembrie 2013 scutiri fiscal pentru forajele maritime şi extracţia gazului de şist.
Cu toate acestea, Rusia se arăta mult mai prudentă în ceea ce priveşte extracţia gazelor de şist aflate probabil în cantităţi impresionante pe teritoriul său, dezvoltarea acestui tip de exploatare fiind calificată de şeful de la Gazprom ca un “mit”.
Dănuţ Dudu