Martha Bibescu, prinţesa de la Palatul Mogoşoaia

Scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, cu o inteligenţă strălucitoare, prinţesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalităţi ale aristocraţiei europene din secolul XX. Descendentă a ilustrelor familii Lahovary şi Mavrocordat, ea s-a remarcat şi ca gazdă a fastuoaselor întâlniri mondene de la Palatul Mogoşoaia, palat pe care îl iubea nespus.

Născută în urmă cu 125 de ani, la 28 ianuarie 1889, la Bucureşti, figură-cheie pentru diplomaţie, literatură şi, în general, „lumea bună” a Europei interbelice, prinţesa Martha Bibescu este un exemplu strălucit pentru supravieţuirea „sângelui albastru”.

Mama sa, Smaranda (Emma) Mavrocordat, descindea din ramura moldoveană a domnitorului Constantin Mavrocordat, iar tatăl său, Ion N. Lahovary a fost, de-a lungul anilor, ministru al României la Paris, ministru de externe şi preşedinte al Senatului.

Crescută şi formată sub semnul acestui impunător arbore genealogic, Martha Bibescu şi-a împlinit educaţia primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească.

Prin forţa împrejurărilor, cercul prietenilor Marthei Bibescu a fost ilustru. O dată — abia se ridicase în picioare — a văzut pe o măsuţă din salonul Legaţiei de la Paris fotografia prinţului moştenitor şi „portretul unei tinere fete cu părul blond, pe care prinţul avea s-o ia în căsătorie: principesa Maria”. I-a reîntâlnit câţiva ani mai târziu la Constanţa, unde au petrecut împreună vacanţa de Paşte. Avea 12 ani şi sfiiciunea unui copil crescut la mănăstire. Aşa a crezut prinţul Ferdinand, deşi ceva din acest copil îl magnetiza şi îl intimida. „Ceea ce-i era drag în mine era copilăria”, îşi amintea ea peste un sfert de veac.

A fost mult timp, datorită calităţilor sale extraordinare, prietena principesei Maria, viitoarea regină a României. Aceasta o admira sincer.

”Martha intrase în viaţă înţeleaptă de la început şi plină de ştiinţă. De copilă, Martha era un om în toată firea. Am cunoscut-o fetiţă, în primii ani după venirea mea în România, căci era între noi o diferenţă de zece ani. O poreclisem ‘poney’ (…). Din prima ei copilărie, Martha dădea semne că va fi frumoasă şi visa măriri. O însufleţea tot ce era măreţ în astă lume, fie că era vorba de regi sau de orice alt lucru de seamă. Nume mari, succese mari, talente mari, cariere fabuloase, toate o vrăjeau pe mica fetiţă cu ochi căprui, cu minte ageră şi cercetătoare. Îmi plăcea să o am pe lângă mine; avea o fire nespus de bogată şi de învioratoare, iar adoraţia ce avea pentru mine îmi măgulea vanitatea de fiinţă tânără.

Aveam doar un nume însemnat şi două lungi şiruri de străbuni în amândouă capetele Europei; toate acestea le ştia Martha. Ca toţi Lahovareştii era un soi de enciclopedie chiar la vârsta ei fragedă, şi avea o memorie minunată; niciodată nu uita nimic şi nici nu se înşela. Chiar când era copilă nu mi se părea că sunt lângă un suflet mult mai tânăr decât al meu. În ‘poney’ nu era nimic naiv, ochii erau pânditori şi mintea mereu în lucrare. Fetiţa frumoasă ajunse o femeie cât se poate de atrăgătoare, ba chiar o adevărată frumuseţe: cu ochii ei mari, (…) Martha avea ceva din Circe în puterea ei de a fermeca”, o descrie regina Maria în ”Povestea vieţii mele”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata