Mârţoaga promisiunilor electorale

Sarabanda pomenilor electorale a continuat a doua zi după aceste declaraţii prin aprobarea de către executiv a proiectelor de lege privind amnistierea pensionarilor şi a mamelor care au primit sume necuvenite din vina funcţionarilor, acte normative care urmau a fi supuse aprobării Parlamentului. Acestor categorii sociale li s-au adăugat şi profesorii, astfel încât plaja alegătorilor nemulţumiţi de actuala guvernare să se reducă sensibil. (Faptul că aceste decizii guvernamentale au fost validate în ultimele zile de către Senatul României nu face decât să confirme interesul guvernanţilor de a-şi securiza rezervorul de voturi de care au nevoie pentru a câştiga, într-o primă etapă, alegerile prezidenţiale şi, ulterior, cele parlamentare).

Mai mult, premierul venea şi infirma zvonurile referitoare la introducerea taxei pe centrala de apartament, vizând însă o „strategie pe termen lung de modernizare a sistemelor de termoficare”. O altă promisiune fără acoperire, deoarece respectiva taxă, aflată în discuţie cu Comisia Europeană încă din 2011, are termen limită de aplicare…2015!

Numai că guvernanţii nu se mulţumesc doar cu grupurile sociale menţionate anterior. Scoţând la interval artileria grea, atacă frontal zona direct productivă. Deşi dezbaterile pe marginea proiectului de reducere a CAS cu 5% a fost aspru criticat inclusiv de către reprezentanţii oamenilor de afaceri, Senatul României vota, pe 25 august, propunerea legislativă. Asta în ciuda faptului că nimeni nu a reuşit să explice cum va fi umplută gaura bugetară creată prin această decizie. Este evident că s-a urmărit doar atenuarea unor decizii fiscale care i-au nemulţumit pe oamenii de afaceri şi în urma cărora aceştia au fost obligaţi să-şi reducă drastic personalul.

Or, asta însemna creşterea şomajului şi, implicit, a masei electorilor nemulţumiţi de actuala guvernare. Aşa că, oricum am întoarce decizia politică de scădere a CAS-ului, justificarea este doar una singură: speranţa că banii astfel economisiţi îi vor determina pe angajatori să revină la sentimente mai bune, revenind astfel la scheme de personal care să absoarbă o parte din şomerii existenţi. Şomeri care pot astfel deveni electori fideli ai actualei guvernări.

Pe de altă parte, mărul discordiei numit acciză, chiar dacă rămâne în pom, formal este rezolvat de executiv. Începând cu 2015, modalitatea de calcul se schimbă, ceea ce ar duce la o scădere, probabilă, a preţului combustibililor. De aici până la euforia electoratului mai este doar un pas. Un pas care echivalează cu trecerea pragului secţiilor de votare şi exprimarea votului aşa cum trebuie din punctul de vedere al guvernanţilor.

Plecând de la acest şir de promisiuni electorale, se naşte o întrebare firească: de unde banii pentru a acoperi dărnicia guvernanţilor? Răspunsul este simplu: din buzunarul fiecăruia dintre noi, care nu vom face altceva decât să trăim cu impresia că lucrurile merg în direcţia corectă datorită apariţiei intempestive a cavalerului guvernamental călare pe calul alb al economiei româneşti hrănit cu jăratecul promisiunilor electorale.

Numai că, în realitate, după stingerea jarului electoral, calul alb al economiei româneşti se va (re)metamorfoza într-o mârţoagă care abia mai suflă în coada plutonului european. Din păcate, atunci va fi mult prea târziu, iar fiecare dintre noi se va sufoca sub povara fiscalităţii, doar pentru că executivul a dorit să mascheze trista realitate printr-o “eroare” de raportare a INS.

Abia la ceva timp după ieşirea de la urne ne vom da seama cine achită nota de plată a jăratecului scos din spuza economiei cu mâinile goale de toţi cetăţenii României, indiferent de culoarea lor politică sau de modul cum au votat.

Dănuţ Dudu

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata