Neamţ: Mii de pelerini au venit la mormântul preotului Justin Pârvu de la Petru-Vodă

Mii de pelereni din toată țara au venit, în aceste zile de sărbătoare pascală, la mormântul preotului Justin Pârvu de la Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din localitatea Petru-Vodă.

Pelerinajul a început încă dinaintea Învierii Domnului. Puținele pensiuni din zonă au fost ocupate de credincioşi. Începând din prima zi de Paşti, mormântul duhovnicului a devenit loc de reculegere şi rugăciune pentru pelerini veniți din toate colțurile țării. La poarta mănăstirii erau maşini din Constanța, Timiş, Dâmbovița sau Cluj.

Mormântul preotului Justin Pârvu este acoperit integral cu flori naturale, sub forma Sfintei Cruci, iar la căpătâi se află tricolorul.

Credincioşii se închină şi se roagă minute în şir preotului care ar fi săvârşit minuni şi în timpul vieții.

Părintele Justin Pârvu a încetat din viață pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani. S-a născut în satul Petru Vodă la 10 februarie 1919 şi şi-a început viața monahală la Mănăstirea Durău, la vârsta de 17 ani.

În anul 1939, după ce a intrat în rândul călugărilor, s-a înscris la Seminarul monahal de la Cernica, lângă Bucureşti. În timpul războiului, între anii 1942-1944, a slujit ca preot militar pe frontul de Est, până la Odesa.

După ce la conducerea României au ajuns comuniştii, părintele a fost arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare plus un spor de 5 ani, pedeapsa săvârşind-o în închisorile de la Suceava, Văcăreşti, Jilava şi Aiud. Înainte de a fi trimis la „reeducare” la Piteşti, este trimis să muncească, deținut fiind, în mina de la Baia Sprie. Cea mai mare parte a pedepsei a executat-o în închisoarea din Aiud, perioadă care a fost şi cea mai grea din cei 17 ani de detenție.

După ce şi-a ispăşit pedeapsa, a mai primit, în 1960, încă patru ani de temniță pentru că nu s-a lepădat de credința sa. În 1964 este eliberat şi devine muncitor forestier. După doi ani, în 1966, revine la viața monahală, la Mănăstirea Secu, unde a fost preot monah. Din dorința de a-l controla, conducerea comunistă a țării îl obligă pe părintele Iustin, în anul 1975, să slujească la Mănăstirea Bistrița. După 1990, părintele Iustin se întoarce la Mănăstirea Secu şi, până în 1991, este preot şi duhovnic la această mănăstire. Doi ani mai târziu, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune.

În 1991 întemeiază Mănăstirea cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril de la Petru-Vodă. Părintele îşi continuă misiunea şi, în 2000, ridică un schit de maici lângă Mănăstirea de la Petru-Vodă, o casă de educație pentru copii şi un azil pentru bătrâni, iar trei ani mai târziu înființează o publicație de învățătură şi atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită ‘Glasul Monahilor’. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata