O afacere de familie „născută” în Austria şi crescută în România

Rulez cu 90 de kilometri pe oră, ca să mă pot bucura de peisaj. Rapița galbenă alternează cu lucerna verde crud sau cu parcelele de grâu cu tulpina în reflexe verzi-albastre, semn că se îndreaptă spre maturitate. Merg spre Ploiești.

Cum ajungi la Românești, știi că ai făcut deja 50 de kilometri și imediat o să reintri în aglomerarea urbană. Mă gândesc dacă m-am îmbrăcat adecvat, doar merg într-o fabrică de mortare uscate, pulberi, aditivi pentru ciment, polistiren de izolații, vopsele.

Mi-o imaginez ca un mare loc viran împrejmuit cu garduri de plasă, cu cilindri înalți tapetați în gri de praful depus de-a lungul vremii, cu birouri improvizate în barăci mobile, de unde patronul dă dispoziții muncitorilor în salopete murdare și cu cizme de cauciuc pline de noroi în picioare.

Mă aștept să văd autocamioane-benă de 20 de tone în care, prin pâlnii groase, cu vălătuci de praf, fatali pentru plămâni, este transferată pulberea ce va servi la tencuieli sau adeziv în construcții.

Urmează să mă întâlnesc cu managerul general al grupului AdePlast, Marcel Bărbuț, despre care am aflat că a lucrat în domeniul construcțiilor la Graz, Austria, unde s-a stabilit înainte de 1989, iar după Revoluție și-a extins afacerile și a decis să revină în țară, înființând, în 1994, la Oradea, Multistar Prod SRL, prima firmă deschisă de acesta în România, care ulterior va deveni societatea pe acțiuni AdePlast.

Ajung în Ploiești și cotesc pe centură pe drumul spre Bucov. După mânăstirea Ghighiu, aflată la aproximativ 5 kilometri de intrarea în oraș, la 15 minute de mers, pe partea dreaptă a șoselei apar mai multe corpuri de clădire vopsite în culoarea bleu intens a cerului ozonat de munte. Aici se află sediul administrativ și fabrica din Prahova aparținând grupului AdePlast, unul dintre cei mai mari producători de mortare uscate și umede, de polistiren pentru izolații și de vopsele de lemn și metal.

Încep să-mi schimb părerea. La AdePlast văd altceva. De cum intru în curtea fabricii, realizez că a trecut mult timp de când nu am mai vizitat o facilitate de producție din domeniul materialelor pentru construcții. Nu este praf, nu este noroi pe jos, întreaga platformă și căile de acces sunt betonate, iar benele murdare imaginate de mine nu sunt nicăieri.

În schimb, văd motostivuitoare care încarcă în camioane de 20 de tone saci ambalați în folie de plastic transparentă, frumos colorați cu dungi verzi, albastre, ordonați în baloți de câțiva metri cubi. Nimic nu te duce cu gândul că aceștia conțin praf de mortar, în afară de cifrele care le arată tipul sau calitatea și, normal, numele producătorului AdePlast.

Directorul general, Marcel Bărbuț, un om jovial, în total contrast cu atmosfera de pe un șantier, mă întâmpină elegant, în costum și cravată, de parcă ar pleca la teatru, și nu să controleze procesul de producție dintr-o fabrică de mortare. Mai târziu am înțeles de ce. Peste tot este o curățenie exemplară.

Îl întreb despre afacere și cum îi merge, despre specializare, despre ce face el ca patron, vinerea la ora 10,00, când alții se pregătesc de weekend. Primește telefon pentru contracte, din sfert în sfert de oră, semnează câte o hârtie la zece minute și face pauze scurte în discuția cu mine, pentru indicații cerute de angajații care intră în biroul său a cărui ușă le este permanent deschisă.

„Am exportat de peste un milion de euro, în primele cinci luni, și am crescut cu 35 la sută, în primul semestru. Nu vreau să spun că sunt un specialist, dar cred că sunt un om care are un fler în obținerea banilor. Eu sunt de principiul că nu trebuie să te apuci să reinventezi ceva care este deja inventat. Astfel am acționat când am înființat prima fabrică. Pentru cumpărarea fabricii am fost în Austria, în Germania, în Italia, în Franța. Am văzut cum sunt fabricile. Am luat o chestie care funcționa și am aplicat-o aici, dar i-am dat anumite particularități. Încă de la început, oamenii au fost învățați să lucreze foarte corect, după model german. La ceea ce mă pricep eu foarte bine, și acesta este, cred, un talent pe care mi l-a dat mama natură, știu să fac bani, știu să organizez oamenii, îi pun pe oameni acolo unde este locul lor. Întotdeauna le spun colegilor mei că am învățat din cele patru operații din aritmetică doar trei. Adunarea banilor, înmulțirea banilor și sunt un pic deficitar la împărțirea banilor. Scăderea nu am învățat-o și nici nu vreau s-o învăț”, îmi spune directorul Bărbuț, râzând cu poftă.

Aflu ulterior că de vânzările în Europa ale AdePlast se ocupă Alex Bărbuț, export manager, unul dintre fiii patronului, ajutat de Thomas Bărbuț, care se ocupă de segmentul de marketing al firmei, iar din urmă vine Marcel Bărbuț, care acum a terminat liceul.

Se scuză că nu mai poate continua și mă „predă” directorului de producție vopsele, Alistar Aurel, fost angajat într-o companie germană. Acesta începe să-mi prezinte, ca din carte, Fabrica de polistiren, unde se produc zilnic 3.000 de metri cubi din acest material folosit la izolații.

Intrăm în hala roboților industriali pentru polistiren expandat și extrudat. Trecem printre blocurile dreptunghiulare de polistiren alb, înalte de peste 5 metri, depozitate în curte pentru uscare, care vor fi „feliate”, după ce ajung la un optim de consistență poroasă.

Spre surprinderea mea, nu văd praf în aer …

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata