De la crearea sa, în 1933, jocul cunoscut drept Monopoly s-a dezvoltat neîncetat, dar a rămas un clasic al jocurilor de strategie. El a trecut de la generație la generație, devenind, în timp, unul dintre cele mai practicate jocuri din toată lumea.
Povestea jocului Monopoly începe în 1930, când Charles Darrow, un inginer rămas șomer din Germantown, statul Pennsylvania, căuta un mod de a câștiga bani. Darrow a creat jocul pe masa lui din bucătărie, pe o haină pătată cu ulei.
Gândea jocul visând la notorietate, bani și, mai mult ca orice, la o vacanță pe malul Atlanticului. Acest ultim amănunt explică denumirea inițială a jocului: ”Atlantic City”. Prima poreclă a jocului aflat în stadiu de fașă a fost joc ”de bucătărie”, pentru că a fost creat în bucătărie și pentru că, din cauza spațiului mare pe care-l necesita, era jucat, îndeobște, în bucătărie.
După ce a pus pe hârtie toate amănuntele privitoare la regulile de joc, Darrow s-a dus să-l prezinte Fraților Parker, industriași de succes, în 1934. Deloc entuziasmați de oferta lui, frații Parker au refuzat propunerea de a-i comercializa jocul, pe motiv că ”are 52 de erori fundamentale”. Mai mult, ei spuneau că toată schema jocului era atât de complicată, încât nimeni nu s-ar fi încumetat vreodată să-l joace. Darrow nu a cedat nervos și și-a produs singur jocul.
Cu ajutorul unui prieten, tipograf de meserie, Darrow a produs 5.000 de seturi de joc pe care le-a vândut fabricii Wanamakers din Philadelphia. Între timp, frații Parker și-au reconsiderat opțiunea și i-au propus lui Darrow un contract, în 1935. Anul următor, frații Parker vânduseră deja 20.000 de bucăți de Atlantic City pe săptămână.
În perioada Marii Depresii (1933), jocul a devenit o modalitate eficientă pentru intermediarii de Monopoly pentru a face bani. În aceeași perioadă, jucătorii au fost cei care au ”botezat” jocul, care a luat numele de Monopoly.
În ciuda succesului inițial, frații Parker considerau că jocul era prea complicat pentru copii, drept pentru care au decis sistarea producției jocului. Cu toate astea, vânzarea lui avea să continue, după moartea părintelui său, în în 1967.
Jocul Monopoly este înrudit cu un altul, și anume Jocul Lordului (The Landlord’s Game), creat și patentat în 1904 de către Elizabeth (Lizzie) J. Maggie, din Virginia (SUA). Ca și Monopoly, jocul lui Maggie se baza pe aceleași principii. Avea 40 de spații, 4 căi ferate, 2 facilități, 22 de proprietăți de închiriat, parcare, taxă de lux și spații pentru închisoare.
Maggie era susținătoare a teoriei taxei unice, foarte la modă la începutul secolului trecut, taxă care a constituit punctul de plecare și regulile jocului pe care l-a inventat. Taxa unică prevedea faptul că taxele aplicate cetățenilor trebuiau calculate în funcție de proprietățile acestora, iar Jocul Lordului era o modalitate practică și recreativă de a o promova. Iată cum caracteriza Maggie magie invenția sa: ”o metodă ușoară și distractivă pentru învățarea deficiențelor produse de monopolul asupra pământului”.
Jocul s-a răspândit repede, regulile transmițându-se pe cale orală. Acestea se schimbau de la un grup de prieteni la altul, în timp ce piesele care-l compuneau erau realizate manual. Se spune că Jocul Lordului a ajuns la departamentele economice ale unor universități de renume din Statele Unite (Princeton și Harvard), dată fiind viziunea economică nouă pe care o propunea. Maggie a mai făcut câteva schimbări: printre altele, a ”dat voie” concurenților să-și denumească ei înșiși proprietățile; mai mult chiar, concurenții au avut voie să mărească prețul chiriilor, cu condiția ca ei să aibă monopol. În 1924, cu zece ani înaintea lui Darrow, Maggie le propusese fraților Parker vânzarea drepturilor de autor, dar aceștia au refuzat oferta, pe motiv ca era prea politică.
Deși se speculează încă pe tema proprietății drepturilor de autor, la Târgul de Jucării din 1935, Monopoly și-a făcut o intrare colosală pe o piață a jocurilor prea puțin dezvoltată. În scurtă vreme, jocul a devenit best-seller absolut.
Este lesne de înțeles că au fost făcute și sondaje referitoare la acest joc, ajuns nu de puține ori în cartea Recordurilor. Cel mai lung joc de Monopoly care a fost jucat vreodată a durat 1.680 de ore (70 de zile fără întrerupere). Cel mai lung Monopoly jucat sub apă a durat 45 de zile. Cel mai lung Monopoly jucat în cadă — 99 de ore. Cel mai lung Monopoly jucat cu capul în jos — 36 de ore. Cel mai de anvergură Monopoly a necesitat un zgârie-nori plin. În perioada Primului Război Mondial, în pachete erau introduși și bani adevărați. Jocul este tradus în 26 de limbi străine, la care se adaugă limbajul Braille și este vândut 80 de țări. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)