O invenţie pe zi: Pieptenele

De-a lungul timpului, au fost confecționate milioane și milioane de podoabe pentru păr. Multe dintre ele pot fi văzute astăzi în muzee.

Pieptenele este un obiect universal de toaletă, confecționat din os, din metal sau din materiale plastice, cu dinți mărunți, care servește la pieptănat părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă și pe care îl putem găsi în toate colțurile lumii, sub diferite forme, stiluri și din diverse materiale.

Primii piepteni erau făcuți din oase, fildeș și lemn. De asemenea, se foloseau argintul, alama sau cositorul. Cu timpul, materialele preferate pentru confecționarea pieptenilor erau carapacea de broaște țestoase și coarnele de animal. Aceste materiale erau cât se poate de uzuale în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Un mare avantaj îl constituia faptul că atât carapacea, cât și coarnele erau ușor de modelat dacă erau expuse la o sursă de căldură. Imediat ce se răceau se întăreau și își păstrau noua formă. Deseori materialul ales era cel specific zonei în care era prelucrat.

Un exemplu mai puțin plăcut este cel al pescărușilor chinezești. Pasărea avea un penaj de un colorit deosebit, fapt ce aducea un plus de frumusețe și de unicitate pieptenelui astfel confecționat. Cu toate că pescărușii erau pe cale de dispariție, au continuat să fie sacrificați în acest scop.

Pieptenele african poate fi identificat imediat după aspect și după material. Mai mult decât atât, se poate preciza cu exactitate zona din care acesta provine, după tipul de lemn folosit în zona respectivă.

În 1869, frații Isaiah și John Hyatt au încercat să găsească un înlocuitor pentru fildeș. Au inventat un material numit celuloid, materie solidă, incoloră, uneori transparentă, lucioasă, flexibilă și plastică, ușor inflamabilă, obținută din nitroceluloză și camfor. Celuloidul a schimbat istoria pieptenilor. Puteau fi făcuți mult mai repede și cu un cost considerabil redus. Mai mult decât atât, aspectul estetic nu era cu nimic afectat. Celuloidul imita perfect atât fildeșul, cât și carapacea de broască țestoasă.

În America, industria pieptenelui s-a dezvoltat mai ales în West Newbury și Leominster, din Massachusetts. În 1759, Enoch Noyes a deschis un mic magazin în care confecționa piepteni din coarne de bovine. La scurt timp i s-a alăturat germanul William Cleland, care a adus atât unelte speciale pentru confecționarea acestor obiecte, cât și iscusința și îndemânarea europeană în această artă.

Au avut un așa mare succes încât până în 1793 erau deja aproximativ 70 de meșteșugari care confecționau piepteni. Leominster încă este cunoscut drept capitala americană a pieptenilor.  (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata