O invenţie pe zi: Tiparul lui Gutenberg

Al treilea copil al lui Friele Gensfleisch, Johann Gutenberg a fost denumit, alternativ, Gensfleisch și Gutenberg – după numele celei de-a doua soții a acestuia. Johann a învățat de mic meseria de bijutier, pe care a îndrăgit-o și care l-a inspirat, probabil, în invenția sa.

Între 1430 și 1444 locuiește la Strasbourg (Franța), unde începe să lucreze la măreața sa invenție. În paralel, îi inițiază pe bijutierii Strasbourg-ului, Andreas Dritzehen și Andreas Heilman, în arta tăierii pietrelor prețioase și îi învață o nouă metodă de manufacturare a oglinzilor (contra sumei de 160 de guldeni). Aceste fapte sunt atestate prin contractul de asociere semnat de Gutenberg și de cei doi (datat în 1438).

Conform unui nou contract de asociere pe o durată de cinci ani, Gutenberg se angajează (contra sumei de 250 de guldeni) să-i învețe pe asociații săi alte noi procese tehnologice utile în domeniul lor de activitate. În decembrie 1938, Andreas Dritzehen moare, iar frații acestuia îl acționează pe Gutenberg în justiție, sub acuzația că ”a semnat contractul și a luat suma de bani stipulată în acesta înainte de a trece la fapte”.

Pe 12 decembrie 1439 , sentința a fost dată în favoarea lui Gutenberg. În dosarul procesului se atestează că Gutenberg construise o tiparniță complet utilată cu litere, pentru că aici se menționează despre un fel de presă (Formen), un instrument misterios făcut din metal, format din 4 piese protejate de două brațe. Hans Dune, un bijutier, mărturisește în același dosar că îi vânduse lui Gutenberg, la începutul lui 1436, un material care permite imprimarea.

Gutenberg figurează la Strasbourg ca plătitor de taxe până la 12 martie 1444, și după doi ani apare la Mainz, pe o poliță de împrumut a sumei de 150 de guldeni. În 1840, Gutenberg împrumută 800 de guldeni de la Johann Fust pentru a-și asigura tiparnița, iar după doi ani primește încă 800 de guldeni, cu condiția de a se asocia cu Fust. Înțelegerea dintre cei doi era ca Fust să plătească anual 300 de guldeni pentru taxe, hârtie, transport și alte cheltuieli necesare tipăririi. În 1445, Fust îl dă în judecată pe Gutenberg, pretinzându-i suma de 2.026 de guldeni (pe care spunea că îi plătise pentru tiparniță de-a lungul timpului). Procesul este câștigat de Fust, acesta intrând, astfel, în posesia tuturor materialelor lui Gutenberg. Din această perioadă datează faimoasa ”Biblie de 42 de versuri” și ”Psaltirea”. Niciun material tipărit atunci nu poartă numele lui Gutenberg ca autor. Cu toate acestea, există motive serioase să fie considerate operele tipografice ale lui Gutenberg.

La 17 ianuarie 1465, a fost ridicat la rangul de nobil la curtea arhiepiscopelui Adolf de Mainz. Gutenberg se afla în posesia unor ”forme, litere, instrumente și alte obiecte care permiteau munca de tipărire”. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata