Parcurile naţionale Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, atracţia amatorilor de drumeţii

Parcul Național Munții Rodnei se desfășoară într-un peisaj de o frumusețe amețitoare ce prezintă urme ale glaciației, cu văi specifice, lacuri și căldări glaciare, povârnișuri, repezi, culmi prăpăstioase și cascade formate la înălțimi de aproape 1.000 de metri. Parcul a purtat inițial numele de rezervație naturală și a fost înființat în anul 1932, la momentul primilor pași întreprinși de România pentru ocrotirea mediului ambiant.

Specialiștii au catalogat sute de specii de floră, unele rarisime, printre care se află și gușa porumbelului, garofița rodniană, clopoțelul, ghințura, floarea de colț, crucea pământului, floarea de smârdar, dar și o gamă variată de specii de mușchi ce pot fi întâlnite numai în țara noastră. Floarea de colț ce poate fi întâlnită la altitudini de peste 1.500 de metri a fost declarată monument al naturii și e ocrotită prin lege.

Rezervația națională Munții Rodnei este renumită pentru cele aproape 400 de capre negre care se presupune că trăiesc pe munte și sunt văzute sau fotografiate de turiști cu totul întâmplător. Primele efective de capre negre — 200 de exemplare, au populat parcul între anii 1964-1970, materialul biologic fiind adus de silvicultori printr-un program național din Munții Retezat, Bucegi și Piatra Craiului. De-a lungul zecilor de ani, colonia de capre negre a crescut, iar aclimatizarea a fost una benefică.

Din nefericire, polițiștii au constat că braconierii vânează caprele pentru calitatea cărnii, însă operațiunile sunt rare din cauza condițiilor dificile, obstacolelor naturale și vremii capricioase la mare altitudine.

În anul 1973, silvicultorii vor mai coloniza spațiul parcului și cu 13 exemplare de marmote aduse din Munții Alpi. Printre speciile rare întâlnite pe arealul parcului se mai află ursul brun, râsul — pisica de munte, cocoșul de mesteacăn, acvila de stâncă, cocoșul de munte, cerbul carpatin și foarte des întâlnită de turiști în zilele călduroase de vară, întinsă pe stânci, e vipera.

Tot pe teritoriul parcului funcționează din anii ’70 una dintre cele mai vechi stații meteorologice din țară, construită într-o căldare glaciară la 1.830 de metri altitudine, în vecinătatea sudică a Lacului Izer, lac care privit de pe coama versantului prinde conturul hărții României.

O altă arie protejată înființată la începutul anului 2000 o reprezintă Parcul Natural Munții Maramureșului, care se întinde pe o suprafață de peste 140.000 de ha de-a lungul graniței româno-ucrainene și include patru rezervații înființate pentru ocrotirea faunei și florei montane: rezervația faunistică de cocoș de mesteacăn Cornul Nedeii, rezervația Farcău—lacul Vinderel-Mihailec; rezervația Tomnatic-Sehleanu și rezervația botanică stâncăriile Sălhoi-Zâmbroslavele.

Cele mai apreciate de turiști sunt vârfurile Mihailecu, Piatra Socolăului și Culmea Rugașului, care impresionează prin originea vulcanică și vârfurile aproape golașe. Toate trasele turistice sunt deschise indiferent de anotimp, însă poliția de frontieră din comuna Poienile de sub Munte nu încurajează pasionații muntelui să urce pe timpul iernii din cauza producerii avalanșelor și animalelor sălbatice aflate în căutare de hrană mai ales în iernile lungi.

Cele două parcuri — Munții Rodnei și Maramureșului — se bucură de o largă apreciere atât în rândul cercetătorilor,cât și printre iubitorii muntelui, deși în zonele aflate în vecinătatea acestora au fost tăiate mii de hectare de pădure în ultimii 25 de ani, fără a se mai planta în loc alte specii de conifere. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata