Pe urmele Tezaurului Cloşca cu puii de aur de la Pietroasele, judeţul Buzău

Pietroasele este localitatea din România și chiar din Europa cu cea mai mare densitate de vestigii istorice pe metru pătrat. Poate și pentru că descoperirea celui mai mare tezaur din lume, până la cel al lui Tutankamon, a declanșat o adevărată isterie a căutătorilor de comori și de vestigii istorice.

Fiecare piatră, fiecare ciob, au fost cercetate pe toate fețele, iar localnicii au făcut la rândul lor sute de investigații pe cont propriu, doar-doar vor descoperi vreun puișor al marii Cloști de aur.

Densitatea de fapte istorice se poate explica și prin simplu fapt că, în această zonă, civilizațiile care s-au succedat vreme de circa șase milenii au avut aceeași scenă principală, un platou de câteva mii de metri pătrați și un vârf de deal, așa-numitul grui, din înălțimea cărora se putea supraveghea militar întreaga câmpie a Buzăului, în spatelor lor fiind doar păduri cât vezi cu ochii, loc de adăpost sau de refugiu în caz de primejdie.

La intrarea în localitatea Pietroasele, la circa 400 de metri de zidul de sud-est al castrului roman, te întâmpină ruinele abia vizibile ale unei construcții pusă în valoare de arheologi. Sătenii în schimb și-au construit casele și gardurile din piatra masivă a zidurilor castrului. După aproape patru decenii, cercetările arheologice la Termele cu hipocaust de la Pietroasele au fost finalizate, vestigiile romane urmând să intre în circuitul public.

Arheologul Marius Constantinescu, doctor în istorie, își amintește cum a descoperit aceste vestigii vechi de aproape două mii de ani. ‘În iulie 1975, săpam o secțiune pe colțul de sud-est al castrului de la Pietroasele în curtea unui sătean, când un țăran din satul Ochiul Boului a venit la noi pe șantier și a zis ‘Păi, zidării din astea se găsesc și în față la Fane Moldoveanu’. Am sărit în sus de bucurie și după ce am săpat în peretele șanțului am dat peste o parte din sistemul hipocaustus al acestui palat. Clădirea amplasată la circa 400 de metri de castrul roman reprezintă un adevărat palat cu o incintă construită de circa 900 de metri pătrați pe fiecare nivel și a fost destinată unui înalt demnitar roman, probabil lui Dalmatianus, fiul lui Dalmatius, fratele vitreg al împăratului Constantin cel Mare’, a explicat Marius Constantinescu.

Potrivit cunoscutului arheolog, edificiul cu hipocaust a fost construit cu materiale asemănătoare castrului roman din vecinătate ridicat de împăratul Constantin cel Mare între anii 324-330, dispunând de multiple facilități cum ar fi bazinete mari pentru igiena trupei din garnizoana castrului militar, de bazinete mici pentru tratamente și uzul personajelor importante, de săli pentru practici rituale, lectură, muzică și dans, dar și pentru exerciții sau antrenamente’.

‘Construcția a beneficiat de finisaje deosebite, încăperi pardosite cu plăci de marmură, pereți tencuiți cu mai multe straturi de mortar colorat pe care erau aplicate picturi, scene de vânătoare, plante, animale, golurile ferestrelor închise cu vitralii, iar ceea ce este mai important apa adusă din munte era încălzită și circula prin printr-un sistem de canale din cărămizi și din olane tubulare’, a mai spus sursa citată.

Profesorul arheolog susține că ‘această construcție încalcă regulile vremii, de obicei construcția comandantului era amplasată în interiorul castrului, în spatele zonei centrale a fortificației, de data aceasta, Dalmatianus care era comandantul și-a permis să-și facă un palat în afara castrului, la 400 de metri depărtare’.

Între materialele arheologice descoperite se află fragmente de cărămizi și țigle ștampilate cu sigla Legiunii a Xl-a Claudia. ‘Castrul de la Pietroasele a fost construit înainte de anul 330 și făcea partea împreună cu castrul de la Barboși și Valul lui Traian din sistemul de apărare a graniței dunărene a Imperiului roman’, a mai explicat Marius Constantinescu.

Împreună cu directorul Muzeului județean, Sebastian Matei și cu profesorul Marius Constantinescu, urcăm pe o potecă șerpuitoare la nord de primăria Pietroasele spre locul în care a fost descoperit în anul 1837 Tezaurul Cloșca cu Puii de Aur. Pe un drum paralel pietruit până la 534 de metri altitudine se poate ajunge la aceeași destinație, un vast platou de antrenament sau de adunare sub un piemont cultivat cu viță de vie.

‘Este via ardelenilor, cum se numea la acea vreme, locul sub care se găseau mai multe cariere de piatră. Întâmplător sau nu, în anii 30 ai secolului al XIX-lea începuseră construcția de poduri, iar Episcopia Buzău demarase ridicarea unei catedrale. Toată lumea avea nevoie de piatră, iar aici pe Dealul Mare Istrița piatra se găsea din belșug’, povestește directorul Muzeului Județean Buzău, Sebastian Matei.

Locul descoperirii Tezaurului ‘Cloșca cu puii de aur’ se află la un kilometru nord-vest de castrul de la Pietroasa, în punctul Grădina Crudului, sub platoul Via Ardelenilor, la 400 metri vest de biserica din Ochiu Boului, Pietroasa Mică.

”Doi pietrari, Stan Avram și Ion Lemnaru, pe 25 martie 1837, în ziua de Buna Vestire, au descoperit sub o lespede faimosul Tezaur Cloșca cu puii de aur”, a precizat profesorul Marius Constantinescu.

‘După plecarea romanilor din castru, locul lor a fost luat de goți. Tezaurul a aparținut goților și probabil a fost primit ca un tribut din partea romanilor ca să nu mai atace Imperiul. El a fost îngropat apoi probabil în timpul unei expediții a romanilor asupra goților sau poate din cauza hunilor, care au preluat mai târziu controlul aici’, continuă povestea directorul Muzeului Județean, Sebastian Matei. Unii publiciști susțin că istoria tumultoasă a tezaurului ar pleca de la un blestem. ‘În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul, goții au declanșat o prigoană contra creștinilor, iar efortul lor a fost răsplătit cu aur. Sute de creștini din Dacia romană au murit pentru credința lor’, a susținut scriitorul D.I. Delapetra.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata