Pe urmele vestitului bandit Terente, în bălţile ascunse din Insula Mică a Brăilei

Bălțile din Insula Mică a Brăilei, considerată de specialiști o ‘Deltă în miniatură’, unde în urmă cu aproape 100 de ani se ascundea vestitul bandit Terente, au devenit o adevărată atracție turistică pentru miile de vizitatori, încântați să calce pe urmele celui mai temut tâlhar al acestor locuri.

Atrași de frumusețea locurilor, dar și de legendele țesute în jurul banditului care a terorizat, ani la rând, bălțile din Insula Mică, turiștii se avântă în această aventură cu încântare, dar și cu teamă că, de undeva, din stufărișul des, le-ar putea apărea în față temutul tâlhar.

Născut în Carcaliu, un sat al lipovenilor situat dincolo de Dunăre, Terente era considerat spaima fecioarelor și a bogătașilor din Brăila, motiv pentru care, la propunerea prim-procurorului Brăilei de la acea vreme, pe capul lui s-a pus o recompensă de 50.000 lei.

Documentele vremii arată că Terente a atacat postul de jandarmi, primăria și trei cârciumi din satul său natal, Carcaliu, a ucis doi oameni și a golit casa de bani din localitate. Supranumit ‘regele bălților’, Terente a intrat în legendă și ca un mare amorez, după ce, în 1924, a răpit și siluit două virgine, în ascunzătoarea sa din Balta Brăilei. Însuși șeful Marelui Stat Major a trimis sute de soldați în căutarea lui. Terente a terorizat ani în șir județele Brăila și Tulcea, pentru ca, în cele din urmă, în 1927, să fie împușcat de un jandarm.

Aflată la doar cinci kilometri de agitația orașului Brăila, Balta lui Terente este declarată zonă umedă de interes internațional — sit RAMSAR, fiind ultimul vestigiu rămas în regim natural pe cursul inferior al Dunării, după desecarea fostei Delte Interioare, care conservă și în prezent complexe de ecosisteme acvatice și terestre într-o formă apropiată de cea inițială.

Considerată o a doua deltă a Dunării, Balta Mică a Brăilei are un triplu statut: de Parc Natural, Sit RAMSAR și Sit Natura 2000.

Parcul Natural Balta Mică a Brăilei are o suprafață de 24.555 hectare, inclusiv brațele Dunării și zonele dig-mal, și este situat în lunca inundabilă a Dunării, între Câmpia Brăilei și Insula Mare a Brăilei.

Parcul este alcătuit, pe lângă fluviul Dunărea și brațele acestuia, din șapte insule și ostroave mari și din 52 de lacuri sau iezere temporare sau permanente. Fiecare dintre cele șapte insule reprezintă o entitate geo-morfologică distinctă, cu microrelief de luncă, distribuit pe o înălțime de 6 metri, de la vârful de grind, până la fundul de lac. Această variație altitudinală determină la rândul ei o diversitate de habitate acvatice, terestre și mixte caracteristice pentru fiecare insulă în parte, inundată la cote diferite ale Dunării.

Biodiversitatea în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este extraordinară. Din 208 specii de păsări inventariate în baza de date a parcului, care reprezintă 52% din avifauna României, 68 sunt pe Anexa I a Directivei Europene Păsări și alte 123 se regăsesc pe alte liste de conservare.

În ceea ce privește Directiva Habitate, Floră și Faună, din 19 tipuri de habitate identificate în Balta Mică a Brăilei, nouă sunt prioritare, fiind înscrise pe Anexa I a Directivei și din 74 specii de mamifere, reptile, amfibieni și pești, 23 se află pe listele speciale cu specii ale aceleiași directive europene.

Este o zonă aflată parcă sub stăpânirea coloniilor de cormorani și egrete, în care vegetația de sălcii și salcâmi pitici se împletește cu ochiurile de apă pline cu nuferi albi și galbeni. Este locul unde și-a făcut cuib vulturul codalb, una dintre cele mai mari răpitoare din România. ‘Pe teritoriul Parcului au fost identificate trei familii de vulturi codalbi. Vulturul codalb este una dintre cele mai mari răpitoare din România.

Are o anvergură a aripilor de 2,5 metri. Coloniile de păsări de apă sunt un element distinctiv al Parcului. Se pot întâlni până la zece specii de păsări într-o singură colonie, cormoranul mare, cormoranul mic, stârcul cenușiu, stârcul roșu, stârcul de noapte, egreta mare, egreta mică, țigănușul, lopăratul’, a declarat biologul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei, Anca Andrei.

În sistemul de insule și lacuri din Balta Mică a Brăilei au fost identificate 218 specii de plante superioare. Diversitatea faunei este determinata de diversitatea habitatelor, mai ales datorită faptului că mai mult de jumătate din ecosistemele identificate sunt naturale. Au fost identificate 325 specii de vertebrate, dintre care 68 specii sunt incluse pe Anexa I a Directivei Păsări și alte 26 specii se regăsesc pe Anexele I, II, IV și V ale Directivei Habitate, reprezentând
principala atracție a Parcului.

Păsările sunt reprezentate de 206 de specii, care utilizează acest teritoriu pentru cuibărit, hrănire și ca loc de popas în timpul migrației sau pentru iernare.

Cea mai mare concentrare de specii acvatice, dar și terestre, este semnalată în zona bălților Dobrele, Sbenghiosu, Lupoiu, Curcubeu, Gâsca, Jigara, Vulpașu și Cucova și în insula Fundu Mare.

Printre speciile cuibăritoare, migratoare și sedentare, a căror prezență poate fi considerată ca deosebită, conform Directivei Păsări, se află corcodelul, cormoranul, buhaiul de baltă, stârcul, țigănușul, lopătarul, lebăda de vară, rața pestriță, rața cârâitoare, codalbul, chirighița cu obraji albi, chirighița neagră, pescărușul albastru, lăstunul de mal și dumbrăveanca.

Au fost observate și identificate 11 specii de mamifere, respectiv mistrețul, căpriorul, pisica sălbatică, câinele enot, iepurele de câmp, vulpea, nevăstuica, dihorul, bizamul, bursucul și vidra, care sunt protejate atât prin legislația națională, cât și prin cea comunitară (Directiva Habitate).

Populațiile de pești sunt reprezentate prin 52 de specii înregistrate conform celor mai recente studii efectuate pe cursul Dunării. Dintre acestea, 24 se regăsesc pe anexele directivelor europene și cele ale legislației naționale în vigoare, fiind specii strict protejate.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata