Platforma Râureni (Vâlcea), vechea şi actuala inimă economică a Râmnicului

Tranziția spre economia de piață și-a pus astfel amprenta pe toate societățile de pe platforma Râureni. Uzinele Sodice Govora numără în prezent aproximativ 700 de angajați, au capital majoritar polonez și aparțin concernului CIECH din 2007, când a fost preluată din pragul falimentului. Polonezii au dezafectat fostele secții neproductive și au retehnologizat altele, producând zilnic 600 de tone de sodă de orice tip. În anul 2013, cifra de afaceri a depășit 350 milioane de lei. Ultima investiție a fost într-un nou calcinator de 10 milioane de euro, adus la sfârșitul lunii iulie la Râmnic.

CET Govora este, în prezent, un agent economic performant tot cu 700 de angajați și aparține din 2002 Consiliului Județean. Produce curent electric pe bază de cărbune și furnizează abur industrial pentru alte societăți de pe platformă. Totodată, furnizează agent termic în regim centralizat pentru Râmnicu Vâlcea, Olănești și Călimănești. Cifra de afaceri în 2012 a fost de peste 350 de milioane de lei. În această toamnă, CET Govora ar putea fi inima viitorului Complex Energetic Vâlcea, după preluarea bazinului carbonifer Berbești-Alunu, de la Complexul Energetic Oltenia.

Uzina de Utilaj Chimic, actualul Vilmar, a fost printre primele companii privatizate din Vâlcea, în 1991, când devine activ al grupului francez Genoyer. Producția companiei este realizată în patru divizii: forjă, mecanică, fitinguri și cazangerie. Are aproximativ 415 angajați și o cifră de afaceri de peste 233 milioane de lei în anul 2012.

Fosta Uzină de Armament din Râmnicu Vâlcea este singura dintre cele trei existente până în 1990 în județ, care a trecut tranziția, ce funcționează cu capital privat românesc și realizează confecții metalice, majoritatea pentru export. Are o cifră de afaceri pe 2012 de peste 20 de milioane de lei.

„Dacă aceste societăți au reușit fie prin restructurarea activității, fie prin privatizare, fie printr-un management eficient, Combinatul Chimic, însă, actualul Oltchim, traversează cea mai grea perioadă a sa de la înființare”, este de părere fostul prefect al Vâlcei Petre Ungureanu.

Gândit să funcționeze integrat cu rafinăria piteșteană Arpechim, furnizor de materie primă pentru produsele din PVC, Oltchim a fost fanion al industriei chimice românești până în anii 2000, fiind de altfel singurul combinat care a reușit să reziste în România post-decembristă. Printr-o rețea de conducte subterane de la Pitești spre Râureni ajungeau la Oltchim etilena și propilena necesare procesului de producție. S-a dorit la un moment dat privatizarea acestui colos prin anii 2000, dar s-a renunțat.

În 2004, odată cu privatizarea Petrom, companie care deținea activul de la Pitești, au început problemele la Vâlcea iar din 2008, odată cu decizia OMV de a închide rafinăria argeșeană, Oltchim a înregistrat pierderi după pierderi, capacitatea acestuia coborând la 40-50%. În anul 2012, Oltchim a intrat în blocajul datoriilor și a fost închis. S-a încercat privatizarea acestuia, nereușită, iar apoi a fost redeschis la 5-10%. În ianuarie 2013, Oltchim a intrat oficial în insolvență. Tot în 2013, o mie de salariați au fost concediați, iar la finele anului s-a propus crearea unui Oltchim SPV, care să fie scos la privatizare.

Trei date au fost până în prezent fixate pentru privatizare, însă nimeni nu a venit cu o ofertă, doar un concern chinez pare a fi interesat de combinatul vâlcean, dar la pachet cu rafinăria de la Pitești, pe care statul român s-a angajat să o preia de la OMV până în decembrie 2014, când este fixat un nou termen pentru privatizare. După primele trei luni din acest an, compania a raportat venituri totale de 138,282 milioane de lei și cheltuieli totale de 194,498 milioane de lei, la o cifră de afaceri în valoare de 136,245 milioane de lei, în creștere față de un rulaj de 82,770 milioane de lei în perioada similară din 2013.

Platforma Râureni nu ar fi putut funcționa în domeniul chimic fără cea mai veche activitate economică din județul Vâlcea pentru că în județ există totuși o activitate industrială veche de peste 2000 de ani, fiind vorba de extragerea sării de la Ocnele Mari.

„Dacii și, ulterior, romanii au exploatat cel mai important zăcământ care se află din plin în județ. Aici s-au introdus pentru prima dată, în anul 1845, metode de exploatare cu camere trapezoidale și tot aici, după aproape 100 de ani, în 1960 au început să funcționeze primele sonde de extragere a sării, prin dizolvare. Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea produce toate gamele de sare pentru uz casnic, pentru industrie, pentru zootehnie, dar cel mai important la Ocnele Mari se extrage saramura care este transportată prin conducte spre Râureni, pentru aprovizionarea Uzinelor Sodice Govora și a Oltchim. Exploatarea de la Vâlcea este componentă a societății naționale Salrom”, afirmă primarul orașului Ocnele Mari, Petre Iordache.

În cei 24 de ani, în Râmnicu Vâlcea a dispărut și unul dintre cele mai vechi combinate din județ — Combinatul pentru Prelucrarea Lemnului.

După anul 2000 s-a încercat și crearea unor parcuri noi industriale, dar de mică anvergură. Niciunul nu a reușit să fie o alternativă a Râureniului. Așadar, vechea platformă industrială continuă să fie și azi inima economică a municipiului Râmnicu Vâlcea.

Situată în zona de sus a municipiului, platforma se întinde pe o lungime de zece kilometri de la fabricile de panificație Vel Pitar și Boromir, companii de succes la nivel național, și se termină cu Institutul de Criogenie, unul dintre cele cunoscute institute de cercetare din țară. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata