Povestea singurei ferme de melci din Mureş: „Profitul nu se face aşa de uşor cum se arată în reportajele de la televizor”

Afacerea cu melci pare una profitabilă şi uşoară. Cel puţin aşa reiese din reportajele realizate cu producătorii ce se arată mulţumiţi de câştiguri. În realitatea, succesul unui astfel de business implică multă muncă şi o bine cântărire a pieţei de desfacere, spune Iulian Fişcă, singurul proprietar al unei ferme de melci din Mureş.

Povestea fermei lui Iulian Fişcă a fost prezentată de cotidianul local Zi de Zi şi este identică cu cea a mai multor antreprenori care s-au aventurat să investească într-o afacere cu melci.

„În 2006 am înfiinţat ferma. E făcută pe 20 de ari, cu tot ce înseamnă reproducere, creştere şi îngrăşare efectiv. La vremea aceea, ideea era foarte tentantă. Am văzut un reportaj despre creşterea melcilor la televizor şi se promiteau câştiguri mari fără prea mari bătăi de cap. După ce am avut ferma însă mi-am dat seama că nu e chiar aşa pentru că munca la o fermă de melci e aproape zilnică. Zona trebuie curăţată, melcii trebuie hrăniţi iar melcii morţi trebuie îndepărtaţi”, a povestit Iulian Fişcă pentru publicaţia locală. „În comparaţie cu alte ferme, a mea e cea mai mică. E modulul cel mai mic, de 20 de ari”, a completat crescătorul de melci.

Pentru a-şi asigura o piaţă de desfacere, fermierul din Mureş nu a ezitat să devină acţionari la o fabrică de prelucrare a melcilor din comuna braşoveană Teliu.

„M-am asociat la o fabrică de prelucrare a melcilor, în Braşov. Afacerea promitea şi am cumpărat acţiuni de 60 de milioane de lei vechi, ca să fiu sigur că fabrica îmi preia toată producţia. Chiar a fost bine un timp. Predam melci la 25-30 de grame bucata, vii sau căpăciţi, adică cu o diafragmă făcută pe perioada sezonului rece. Fabrica era certificată bio, a fost realizată cu 60% din capital care era al nostru şi 40% capital bancar care din păcate nu a fost achitat şi banca ne-a luat fabrica. Acum fabrica e închisă, în conservare. Păcat, pentru că îmi amintesc că se lucra cu masca pe figură, ca la farmacie. Dacă statul, guvernul ar fi acordat un sprijin, fabrica ar fi mers şi acum”, a spus, cu regret în glas, Iulian Fişcă.

În vara anului trecut, ferma lui Fişcă avea peste 500 de kilograme de melci adulţi, plus cei mici. „Un melc depune între 40 şi 60 de ouă din care rămân viabile 25-30. Sapă o groapă, depune ouăle şi apoi astupă groapa la loc. Ouăle se depun primăvara, iar dacă totul merge bine, sunt ploi şi are umiditate, melcul mai depune ouă încă o dată, prin august”, a explicat crescătorul de melci.

Iulian Fişcă are doar melci autohtoni în ferma sa, explicând că cei italieni sunt prea pretenţioşi şi neadaptaţi la condiţiile climaterice din România: „Specia de melc pe care o cresc este cea autohtonă. Sunt două specii care sunt crescute în ferme: Helix Aspersa care e melcul italian şi Helix Pomatia care e melcul nostru de livadă, care rezistă la frig. Melcii italieni nu sunt aşa şi dacă nu îi înveleşti iarna cu o plapumă specială, mor 80% dintre ei. Oricum, mor şi din melcii româneşti, dar ai noştri sunt adaptaţi la condiţile climaterice”

Din 2006 şi până în prezent, fermierul din Aţintiş a investit aproximativ 500 de milioane de lei vechi în afacerea sa. Astfel, ferma de melci are sistem propriu de irigaţie, fântână, şi este împrejmuită cu tablă şi gard de sârmă.

Când vine vorba de prădători, crescătorul de melci face rapid o trecere în revistă a acestora. Astfel, pe lângă furnici, pe lista prădătorilor se mai regăsesc rozătoarele şi chiar vulpile.

„Au prădători mulţi. Şoarecilor şi şobolanilor le plac melcii, la fel şi corbilor, iar furnicile şi greierii mănâncă ouăle de melci. Mai este şi un gândac care înţeapă melcul şi după trei zile vine şi îl mănâncă. De asemenea, printre prădători mai amintesc licuriciul adult şi vulpea. Îi place mult carnea de melc şi când nu aveam plasa de sârmă, sărea peste tablă ca să vină la melci”, spune fermierul.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata