Dacă în Moldova există Odobești, iar în Muntenia Dealul Mare, Oltenia are, la rândul ei, o importantă, veche și de tradiție zonă viticolă: Drăgășani. Târgul din sudul Vâlcii, situat unde „soarele iubește cel mai mult colinele blânde ale luncii Oltului”, trăiește înconjurat din toate părțile de soiuri de vin premiate în toate colțurile lumii.
Într-un spațiu relativ restrâns, regiunea viticolă Drăgășani se extinde în vestul și spre nordul orașului Drăgășani și se compune din mai multe arii viticole repartizate pe localități: Dealul Oltului, Drăgășani, Călina, Prundeni, Zăvideni, Orlești și Scundu, Sutești, Verdea și Mitrofani, Crețeni, Nemolu, Aninoasa și Olteanca.
„Podgoria Drăgășani are o tradiție de peste 500 de ani. Printre proprietăți figurau viile Banului Buzescu, Banului Ghica, Clucereasa. Principii Bibescu și Știrbei, ca și multe alte vechi familii nobiliare, au posedat, de asemenea, vii cu renume în plaiurile amintite. O primă vie americană altoită s-a plantat la Bărăția, în anul 1895, de prefectul de Vâlcea de atunci, D-tru Ghe. Simulescu, din îndemnul lui Ioan C. Brătianu, care i-a adus și câteva pulverizatoare Vermorel pentru stropitul contra manei, după ce făcuseră dovada la Florica (Muscel) că dau rezultate bune”, spune Gheorghe Iordache, fost primar al orașului viilor și unul dintre cei mai mari viticultori din zonă.
Conform acestuia, ampelograful francez J. Roy Chevier, vorbind despre podgoriile din trecut ale țării noastre, precizează că aici posedau vii de frunte domnitorii, boierimea și mănăstirile, făcând vinuri bune, pentru masă și pentru export. J. Roy Chevier mai spune că „vinul de Crâmpoșie din Drăgășani a fost încercat pentru șampanizare la Stuttgart de către N. Benger, dând cele mai fericite rezultate”.
Vinurile de Drăgășani au fost premiate în Franța, unde chimistul german dr. C. Bischof, membru al juriului, analizându-le, le-a calificat astfel: „Vinul alb românesc este un vin normal, excelent, care trebuie considerat ca un vin curat, natural. Vinul roșu, se arată în toate normele esențiale ale analizei, de aceeași calitate ca și vinurile roșii franceze, mai cu seamă cu vinurile de Bordeaux și cu vinurile roșii cele mai bune”.
Vinurile au fost apreciate din nou cu ocazia Expoziției Universale de la Paris din anul 1900, când au primit medalii, printre alții, I.C. Brătianu pentru vinuri albe, roșii și tămâioase din recoltele 1886 și 1889 și M.C. Danaricu pentru tămâioasă și vin alb de Drăgășani, recolta 1890 și 1896.
Începuturile industrializării vinului îl au ca inițiator pe Joseph Condemine, negustor francez care exporta în Franța lemn de stejar pentru butoaie. Acesta s-a stabilit în 1846 la Drăgășani și, la 4 martie 1849, a elaborat statutul unei societăți anonime cu denumirea de „Compania de inologie” (oenologie) având ca obiect „negoțul cu vinuri” pe teritoriul Țării Românești, cu sediul la Drăgășani.
Printre deținătorii de acțiuni figurau domnitorul Barbu Știrbei, boierii Ioan Filipinescu, Ioan Otetelișanu, Constantin Șuțu, Bengescu și câțiva francezi, printre care Labouret (căsătorit cu una dintre fiicele lui Condemine, Fairon).