Războiul rece al aurului

Sancţiunile împotriva Rusiei au deschis porţile noului război rece. Dacă în precedentul taberele erau clare, de această dată acestea sunt centrate mai curând pe interese economice decât de altă factură. În centrul tendinţei de schimbare a sistemului financiar internaţional se află aurul pentru care toate ţările se luptă să-l aibă în cantităţi cât mai mari şi cât mai aproape de cuferele proprii.

Dănuţ Dudu

  • Piaţa aurului – cifre cheie

În fiecare zi a anului 2012 s-au produs 2.700 tone de aur, iar cererea a fost net superioară, ajungând la 4.330 tone. Din această cantitate, 50% este cumpărat de bijutieri, iar 38% de investitori. Pe întreaga suprafaţă a Pământului există un stoc de aproximativ 42.000 tone, cele mai mari cunoscute fiind în Africa de Sud (14%), Australia (12%) şi în Peru (8%). Din 2007, cel mai mare producător de aur este China. În ritmul consumului actual, rezervele de aur vor fi epuizate în 16 ani. De la începutul umanităţii se estimează că a fost extrasă o cantitate de aur echivalentă cu un cub cu latura de 20 de metri, ceea ce ar însemna aproximativ 145.000 tone.

Aurul este produs în 90 de ţări, dar doar 12 sunt recunoscute ca fiind ţări producătoare de aur, iar la nivelul anului 2010 rezervele mondiale erau estimate la 51.000 tone (din care 36.000 tone sunt în Africa de Sud)

India este încă din perioada 1950-1960 cea mai mare piaţă a aurului. China a devenit din 2013 cel mai mare consumator de aur, detronând astfel India, care deţinea această poziţie de decenii. Cererea de aur în China (bijuterii, monede şi lingouri) a atins efectiv nivelul record de 1.065,8 tone în 2013, înregistrând o creştere de 32% în raport cu 2012.

În aceeaşi perioadă, în India cererea a fost de 974,8 tone. Conform CMO, în statisticile referitoare la cererea chineză pentru 2013 nu se regăsesc 300 de tone, ceea ce ridică consumul de aur pe piaţa chineză la aproximativ 1.400 tone. Creşterea bruscă a cererii în China se poate explica prin apariţia clasei de mijloc, ridicarea nivelului de trai, creşterea gradului de urbanizare, a nivelului economiilor şi lipsa unor alte opţiuni de investiţii.

 

  • Aurul – o marfă că oricare alta

În anii anii ’70, cursul aurului era în jur de 34$/uncie (în acea perioadă dolarul era convertibil în aur) şi a crescut la începutul lui 1980 până la maximul de 909,09 $/uncie (creştere de peste 810%!!!). A urmat o perioadă de aproape 20 de ani în care preţul metalului galben a fost pe un trend descendent, astfel încât pe 22 iunie 1999 acesta atingea valoarea de 250,45 $/uncie, marcând astfel o scădere de 72,45%.

12 ani mai târziu, preţul unciei de aur crescuse cu peste 667%, până la maximul istoric de 1921,07$/uncie, pentru ca în ultimii trei ani acesta să reintre pe un trend descendent, pierzând (până acum) 36,63% din maximul istoric, închizând şedinţa din 19 septembrie la valoarea de 1217,4 $/uncie.

O privire atentă pe graficul de mai sus ne face să remarcăm o anume similitudine între perioadele ’74 -‘76 şi ’80 -‘99. În aceste momente se poate spune că traversăm o perioadă similară cu cea din anii ’70, când preţul aurului a crescut de la 34$ cât era în 1970 până la 188,70$ în 1974. Apoi, cursul său s-a prăbuşit cu peste 47% până 1976. Situaţia se repetă (la o altă anvergură) în perioada ‘80 – ’90 şi cu toate acestea în nici una din perioadele respective nu se poate vorbi de explozia unei bule a aurului.

Revenind la zilele noastre, se poate spune că 2011 nu este mult diferit de 1976 sau 1980. Pentru preţul aurului, tendinţa generală este de scădere, piaţa fiind “făcută” de către cumpărători care reuşesc să impună vânzătorilor preţuri din ce în ce mai mici. Similar cu perioadele anterior menţionate, cursul aurului este masacrat, ceea ce ne face să considerăm că ne aflăm într-o perioadă de corecţie severă, dar fără a asista (încă) la o spargere a unei bule speculative. Ca şi în perioadele anterioare, investitorii aşteaptă un semnal pentru a reintra la cumpărare achiziţionând cantităţi însemnate de aur.

Şi asta pentru simplul fapt că aurul este un activ tangibil, care este considerat un mijloc de protecţie pentru patrimoniul fiecărui investitor (cu menţiunea că banii investiţi în acest activ nu trebuie să reprezinte decât o pondere bine calculată din întreg portofoliul).

Dacă luăm în calcul faptul că ultimul impuls major pentru o evoluţie ascendentă a aurului l-au constitut atentatele din 11 septembrie 2001, va fi interesant care din actualele focare de tensiune geopolitică va fi în măsură să declanşeze un nou rally al preţului aurului.

Citește și
2 Comentarii
  1. Daniel spune

    „În fiecare zi a anului 2012 s-au produs 2.700 tone de aur” – inseamna ca in 2012 s-au produs aproape un milion de tone … parca nu se potriveste cu „De la începutul umanităţii se estimează că a fost extrasă o cantitate de aur echivalentă cu […] aproximativ 145.000 tone” … sau imi scapa mie ceva?

  2. Danut Dudu spune

    Multumesc de observatie! Corect este: „in intreg anul 2012 s-au produs 2.700 tone aur” si nu in fiecare zi a anului respectiv. Restull datelor sunt corecte si provin din surse oficiale si demne de incredere.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata