Sala Unirii din Alba Iulia poate fi comparată, prin simbolurile ei, cu Capitoliul SUA

Cele mai recente intervenții au avut loc după 1989, când deasupra șemineelor a fost așezată stema actuală a României, iar pe peretele vestic al Sălii au fost fixate patru plăci de marmură în care erau consemnate actele Unirii, respectiv textele Rezoluției Unirii și a Legii pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu România, votată la 29 decembrie 1919 de către Parlamentul țării. Tot atunci este montată pardoseala de marmură albă, respectiv marmură roșie pe pereți.

De asemenea, în sala interioară au fost amplasate busturile Regilor Ferdinand și Maria, creație a scuptorului Vlad Ciobanu.

Sala Unirii adăpostește o expoziție permanentă consacrată momentului 1918, piesele expuse fiind de o valoare deosebită.

Instituția deține importanta colecție de Documente ale Unirii, aproape 6.000 de acte originale, clasate în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național al României, care au fost donate în anul 1929, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la Marea Unire, de Asociația ASTRA. Între ele se găsesc și celebrele credenționale, cu numele celor 1.228 de delegați de pe tot cuprinsul Transilvaniei prezenți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

„Documentele Unirii” reprezintă cea mai mare și mai valoroasă colecție de documente ale Unirii Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918.

Colecția de documente poate fi și accesată de către publicul larg. În urma unui îndelungat proces de prelucrare, realizat de restauratorii Alexandru Știrban și Maria Zgârciu, „Documentele Unirii” au fost introduse în circuitul expozițional al Sălii Unirii. Astfel, accesul la ele este facilitat și publicului larg, nu numai specialiștilor, prin intermediul unui infochioșc, care permite răsfoirea lor, pagină cu pagină.

Important obiectiv turistic, clădirea găzduiește din 1998 și o expoziție etnografică.

Impresionantă este atât colecția de icoane, cum ar fi cele realizate de pictorii din familia Poenarilor, de la Laz — Savu, Simion, Ilie I, Partenie, Ilie II, Aron și Maria Deac Poenaru, cât și cea de textile, extrem de vastă. Printre piesele expuse se află un cojoc săsesc din 1896, un cojoc femeiesc din 1882, un pieptar bărbătesc din 1891 și o cămașă bărbătească din 1890.

Impresionantă este și colecția de cruci de lemn pictate, care cuprinde exemplare datate 1780, 1803, 1857, 1863 etc.

Accesul în Sala Unirii din Alba Iulia, simbol al unității naționale a poporului român, este gratuit de anul trecut, când, la inițiativa autorităților județene în subordinea cărora se află muzeul, a fost eliminată taxa care trebuia plătită pentru vizitarea clădirii.

„Cred că fiecare om, fie el român sau străin, care vrea să vizite Sala Unirii și să cunoască cea mai importantă pagină din istoria noastră națională, trebuie să o poată face fără a plăti o taxă. Aducem, astfel, un omagiu înaintașilor noștri și luptei lor pentru făurirea României moderne, punând mai bine în valoare patrimoniul cultural și tezaurul istoric național”, a declarat, atunci când a fost luată decizia eliminării taxei, președintele CJ Alba, Ion Dumitrel.

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru „unitatea națională a tuturor românilor”.

Pe lângă cei 1.228 de delegați, la Alba Iulia au venit, după cum menționează contemporanii, peste 100.000 de români din toate colțurile Transilvaniei: „cât cuprindea ochiul numai om și om în continuă mișcare, producând un vuiet de parc-ar fi fost talazurile mării în vreme de furtună”.

În timp ce pe câmpul lui Horea, mulțimea aștepta cu înfrigurare, în sala cazinei ofițerilor din Alba Iulia delegații se adunaseră.

Lucrările ședinței au început la ora 10,30.

Dintr-un colț al sălii izbucnește cu energie vechiul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire”. Întreaga asistență îl cântă cu o însuflețire deosebită. El este practic lozinca sub care se va desfășura întreaga zi. Rând pe rând, își fac apariția membrii Consiliului Național Român Central primiți cu ropote de aplauze. Ultimul sosește George Pop de Băsești — președintele CNRC, ultimul în viață dintre memorandiști.

În sală se aflau 680 de delegați aleși în cele 130 de circumscripții electorale ale Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului. Alături de ei participau reprezentanții episcopiilor românești, societăților culturale, institutelor de învățământ superior și școlilor medii, reuniunilor învățătorești, reuniunilor de meseriași și femei, delegații Partidului Social Democrat Român, gărzilor naționale și ai societăților studențești. În total, 1.228 de delegați.

În discursul său, George Pop de Băsești a amintit marile momente ale luptei naționale a românilor conchizând: „Vrem să zdrobim lanțurile robiei noastre sufletești prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă și de o lege, într-un singur și nedespărțit stat românesc”.

A urmat la cuvânt Vasile Goldiș care a spus: „Națiunile trebuiesc eliberate. Între aceste națiuni se află și națiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul națiunii române de a fi eliberată îl recunoaște lumea întreagă, îl recunosc acum și dușmanii noștri de veacuri. Dar, odată scăpată din robie, ea aleargă în brațele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei națiuni înseamnă: Unirea ei cu Țara Românească”.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata