Sălaj: Frâncenii de Piatră, raiul sălbatic abandonat în grija cailor

Datele statistice arată că la recensământul din 1930, când Frâncenii de Piatră aparținea de județul Someș, plasa Ileanda, aici trăiau 172 de persoane, pentru ca în 1956 numărul lor să ajungă la 157. O scădere dramatică a populației a fost consemnată de recensământul din 1966, an în care localitatea era în județul Cluj, raionul Dej. La vremea respectivă recenzorii au numărat 74 de persoane, pentru ca 11 ani mai târziu să mai fie în sat doar 42 de persoane.

După căderea regimului comunist, ce a consemnat și trecerea satului în județul Sălaj, depopularea a continuat, ultimul recensământ consemnând doar nouă persoane, dintre care trei bărbați și șase femei. Actualmente, însă, nici acești ultimi nouă săteni nu mai există, ci doar cei menționați anterior.

„După anii ’40, când populația a plecat de la sat la oraș, în cazul acestui sat a fost o migrație masivă, pentru că accesul în localitate a fost dificil, iar terenurile din zonă nu sunt bune pentru agricultură, fiind vorba doar de pășuni, fânaț sau pădure. Lumea s-a mutat la oraș, iar în sat au rămas doar bătrânii. Din păcate, revenirea nu s-a mai făcut”, afirmă primarul comunei Glod, Cristian Ungur.

Majoritatea caselor din sat au fost pur și simplu înghițite de vegetație, lemnul din care au fost construite putrezind, pentru a lăsa loc vegetației sălbatice. Printre casele dispărute se numără și cea a părinților cunoscutului component al trupei Compact, Teo Peter. Mai este însă în picioare, chiar în apropierea bisericii satului, casa bunicilor lui Teo din partea mamei.

„Îi știu bine pe bătrânii Peter. Tatăl lui Teo Peter a fost învățător aici, la școală. Dar mai bine îi știm pe bunici. La un moment dat părinții tatălui lui Teo s-au mutat la Glod, dar părinții mamei au stat aici până au murit. Teo venea pe aici când era copil”, își amintește Mia.

Una dintre cele mai frumoase case din sat a fost însă cea construită în vârful unui deal de un unchi al lui Florin Criste. Cu o panoramă impresionantă asupra, casa făcută din lemn de stejar, cu fundație de piatră, este astăzi o ruină. Casa era printre puținele din sat care avea și o fântână, lucru rar pentru că aproape peste tot subsolul e de piatră de calcar, imposibil de săpat.

„Aici a stat un unchi de-al meu, vânător. Casa asta e făcută din lemn din pădurea bunicului meu. Oamenii aveau pădure și țineau foarte mult la ea, nu tăiau niciun copac. Bunicul avea pădure în Dealul Cerbului, așa se numește zona. O pădure foarte frumoasă de gorun din care bunicul nu a vrut să-i dea lemne uncheșului. Acum vreo 60 de ani, într-o zi bunicul a plecat să cumpere cuie, la Turda. Tatăl meu și cu unchiul și cu alți oameni s-au dus în Dealul Cerbului și au tăiat tot lemnul pentru casă. Așa a fost făcută casa”, spune Florin.

Un nechezat scurt se aude din depărtarea pădurii de fag și stejar. Unul din cai a auzit vocea stăpânului și își confirmă și el prezența. Cu pielea lucind în culorile calde ale apusului de toamnă, armăsarul vine cuminte și își așează capul pe umărul lui Florin. Zootehnistul crește cai de câțiva ani buni la Frâncenii de Piatră, lăsându-i liberi în pădurile și pe pășunile din zonă, fără teama de a-i fi furați sau a-i pierde.

Cailor li s-au alăturat și 14 câini, dar și o specie ciudată de porci, obținută din împerecherea între porcii mistreți și cei domestici. Cu o blană maronie, creață, și un șir de păr pe spate, asemeni mistreților, porcii lui Florin sunt unii cu siguranță speciali.

Nu doar porci mistreți pot fi văzuți în pădurile din jurul satului, ci și căprioare, pisici sălbatice, cerbi și chiar lupi sau urși. Frumusețea sălbatică a zonei e completată de o peșteră, în apropierea căreia, în fiecare primăvara, are loc un fenomen interesant.

„Este și o peșteră aici și un lac subteran. În timpul primăverii, când se topesc zăpezile, toată apa din văgăunile aste vine în peșteră. Lacul subteran se umple de apă și atunci ies afară izbucuri. Pe circa o jumătate de hectar sunt șapte-opt izbucuri, prin care apa iese din pământ până la un metru înălțime. Tot aici se găsesc și trilobiți imenși pietrificați”, spune Florin.

Pentru el, Frâncenii de Piatră înseamnă raiul pe care îl împarte cu caii pe care îi iubește, înseamnă libertate și viață trăită cu îți dă de mâncare natura și Dumnezeu.

„Mă plimbam într-o zi pe dealurile din jur. Era o zi cu ceață, în perioada când nasc căprioarele. Dintr-o dată, în fața mea a apărut o căprioară cu un pui. M-am apropiat de ei, am luat puiul în brațe, căprioara s-a uitat la mine și a rămas pe loc. Am lăsat puiul și mi-am sunat un prieten. I-am spus: cred că sunt în rai. Verifică te rog, nu s-a întâmplat un accident și am murit? Mi-am continuat plimbarea și am întâlnit o altă căprioară cu un pui. L-am luat și pe acesta în brațe, fără ca mama lui să fugă. Am avut senzația că sunt în rai”, povestește Florin.

Un rai care, crede el, ar putea fi împărtășit și altora printr-o formă de turism care să refacă vechiul obicei al producerii varului, ca punct de atracție care să se alăture frumuseților date de natură. Și primarul comunei crede că satul ar putea reveni la viață prin turism și prin implicarea celor care au origini aici.

„În ultimii ani sunt persoane care revin în satul natal, în special în perioada verii, deoarece e o foarte frumoasă zonă turistică. Unii și-au făcut o căbănuță de vacanță, alții doar un foișor și vin cu cortul, fiecare după posibilități. Sunt foarte mulți nostalgici care vin în perioada de vară, își mai recuperează din proprietăți. Din moment ce acolo au stau cel puțin bunicii tăi, e clar că ești legat sentiment de localitate. Eu zic că într-un viitor apropiat va deveni un sat de vacanță, la fel cum văd eu că anual se construiește câte ceva în sat”, conchide primarul Cristian Ungur. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata