Sărbătoarea Mărţişorului – 1 martie

Simbolul şnurului realizat din cele două părţi răsucite a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru.

Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauza partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul, şnurul schimbându-şi culorile din negru cu alb în roşu cu alb.

Șnurul era făcut de femei, şi era purtat fie la piept fie legat la mâna copiilor. Însă nu doar copiii purtau mărţişorul, ci şi tinerii şi adulţii. Mai mult, era legat şi la coarnele vitelor din gospodărie sau la poarta grajdului, pentru a le proteja. Cu timpul, la acest şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui, iar mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.

Mărţişorul se poartă până când se arată semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie este aruncat în direcţia de unde vin păsările călătoare, rostindu-se: „Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”. În unele regiuni, mărţişorul se poartă atât cât durează zilele Babelor sau până la Florii, când se scoate şi se agaţă de crengile unui copac. Se crede că dacă pomul va rodi, omul va avea noroc.

Dacă în satele transilvănene, mărţişorul se agăţa şi la porţi, ferestre, la coarnele animalelor, la toarta găleţilor, pentru îndepărtarea deochiului, a spiritelor rele, pentru a invoca viaţa, puterea regeneratoare care se crede că ar fi stimulată prin însăşi „culoarea vieţii”, în Dobrogea, Mărţişorul se purta până la venirea berzelor, apoi era aruncat spre înaltul cerului ca norocul să fie mare şi înaripat.

Întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că acesta este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, singura diferenţă fiind aceea că, în timp ce la români mărţişorul se poartă începând cu ziua de 1 martie, la aromâni mărţişorul se punea în ajunul sărbătorii. De la aromâni, obiceiul a fost preluat şi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei.

În zilele noastre, mărţişorul, format din două şnururi împletite, este un simbol al primăverii, iar sărbătoarea Mărţişorului simbolizează renaşterea vieţii, reîntoarcerea la viaţă(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata