Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva – pelerinaj bisericesc naţional

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași se bucură în țară de un cult deosebit, mai mult decât toți ceilalți sfinți care au moaște în România.

În mod deosebit în sărbători, în posturi și în fiecare vineri, considerată „Ziua Sfintei Vineri”, adică a Cuvioasei Parascheva, vin mulți credincioși și se închină la raclă cu credință, aducând flori, daruri și îmbrăcăminte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobândi ajutor, sănătate și binecuvântare (vol. Patericul românesc — autor Arhimandrit Ioanichie Bălan).

Dar cea mai mare zi de prăznuire a sfintei este ziua de paisprezece octombrie, ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva de către Biserica Ortodoxă, în preajma acestei zile, la Iași are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din țară, la care participă o mulțime de închinători, un adevărat pelerinaj bisericesc național. Încă din ajun se scot în fața Catedralei moaștele Sfintei Parascheva și timp de două zile și două nopți credincioșii stau la rând pentru închinare.

În seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se încheie cu o procesiune în jurul Catedralei. După aceea se așează moaștele în biserică la locul lor și se cântă paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva.

* Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol. Se spune că pe când avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determina să-și dăruiască hainele sale săracilor.

După o vreme se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor viețuitori aleși, se îndreaptă spre ținutul Pontului, oprindu-se la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului.

Din puținele știri privitoare la viața Cuvioasei Parascheva, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești.

Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul.

A fost îngropată ca o străină. Potrivit tradiției se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au aruncat la țărm, iar un sihastru care trăia acolo, a rugat niște creștini să-l îngroape. Săpând deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit și plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului.

Dar în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceștia îl mustra pentru că n-a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis „și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva” i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva la loc de cinste.

Credincioșii au înțeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au așezat în biserica Sfinții Apostoli din Kallicrateia. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște.

În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, fiind așezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.

În cele din urmă după ce moaștele Cuvioasei Parascheva au ajuns pentru o vreme la Vidin și la Belgrad, au fost duse, în anul 1521, la Constantinopol, fiind așezate în palatul sultanului. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică și au fost așezate în Biserica Panmakaristos. După transformarea acestei biserici în moschee, moaștele au fost duse în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) și Sfântul Gheorghe din Fanar — noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata