Sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva – pelerinaj bisericesc naţional

Domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) ctitorind la Iași biserica „Sfinții Trei Ierarhi” a făcut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moaștele Sfintei Parascheva să fie strămutate la Iași. Plătește toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, și astfel, patriarhul Partenie I și membrii Sinodului au hotărât să-i ofere, drept recunoștință, moaștele Cuvioasei.

Moaștele Cuvioasei Parascheva au fost aduse în Moldova și așezate pe 14 octombrie 1641, în Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi”. În anul 1889, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Iași.

* Din tradiție avem povestiri despre multele minuni săvârșite de Sfânta Parascheva, de-a lungul anilor de când ocrotește Moldova și țara noastră, o parte dintre ele sunt menționate în volumul Patericul românesc — autor Arhimandrit Ioanichie Bălan.

Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăși preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli și al izbăvirii de multe nevoi și primejdii. Din cauza aceasta a fost luata ca protectoare în toate țările ortodoxe din Balcani.

O minune care a uimit Moldova și țara noastră a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaștelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, în paraclisul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. Atunci s-a aprins de la un sfeșnic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul și sfintele moaște, deși erau învăluite în jăratic, au rămas întregi și nevătămate.

Pe timpul celor două războaie mondiale, Iașiul a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaștele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Se spune că ostașii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriașă îmbrăcată în alb deasupra orașului, ocrotindu-l de ocupație si bombardamente.

În timpul marii secete din vara anului 1947, s-au scos moaștele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioșii le așteptau și le întâmpinau cu lacrimi de bucurie și cu făclii în mâini. În urmă veneau nori de ploaie bogată și adăpau pământul. Drept mulțumire, credincioșii se rugau și înălțau câte o troiță cu aducerea moaștelor Sfintei Parascheva în satele lor.

Cel mai mult aleargă și cer ajutorul Sfintei Maicii noastre Parascheva bolnavii, țăranii, călugării și studenții. Mai ales în lunile de examene, racla Cuvioasei este albă de cărți, de caiete de școală și pomelnice. Putem spune ca moaștele cele mai iubite de credincioși din țara noastră și din afară sunt, fără îndoială, moaștele Sfintei Parascheva, numită „cea grabnic ajutătoare și mult folositoare”.

* Sfânta Cuvioasă Parascheva are un loc și în tradiția populară, bucurându-se de o mare evlavie în rândul românilor, aceștia au transferat trăsăturile și atributele sfințeniei sale unei divinități din mitologia autohtonă, și anume „Sfintei Vineri”. Acest lucru a fost înlesnit și de faptul că numele Cuvioasei înseamnă în limba greacă „Vineri”, numele uneia dintre divinitățile feminine ale săptămânii: „Sfânta Miercuri”, „Sfânta Vineri” și „Sfânta Duminică”, incluse în panteonul românesc, dimpreună cu tot cortegiul de semnificații, credințe, practici și interdicții care întăreau protecția divinității respective.

La români, ziua „Sfintei Vineri de Toamnă” sau a Cuvioasei Parascheva este și praznic al morților pomeniți din neam în neam, motiv pentru care se împart ofrande (lipii din grâu nou, vin sau must nou etc.) pentru cei plecați în „Lumea Neîntoarcerii”. Praznicul impune și interdicții: munca la câmp, chinuirea bobului de grâu, care are chipul lui Hristos, melițarea cânepei, toarcerea ei cu fusul, spălatul rufelor, facerea focului în cuptor, coacerea pâinii, consumarea pepenelui roșu sau a poamelor negre, a porumbelor.

În practicile pastorale, sărbătoarea Sfintei Parascheva are și conotații premonitive, stabilindu-se felul în care va fi iarna, funcție de cum dorm oile în stână: adunate una lângă alta, semn de iarnă grea, iar răslețite, semn de iarnă blândă.

Cuvioasa Parascheva din Epivat este celebrată cu mare evlavie în țara noastră, fiind considerată ocrotitoarea Moldovei, adorată și implorată ca „Dăruitoarea” celor în necaz. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

 

 

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata