Sfânta Treime Bic – o mănăstire ctitorită sub semnul învăţămintelor părintelui Arsenie Boca

Ridicată într-o frumoasă poiană cu stejari din localitatea Bic, prin strădania Maicii Starețe Marina, discipolă a părintelui Arsenie Boca, Mănăstirea Sfânta Treime este astăzi, la mai puțin de două decenii de la edificarea ei, loc de pelerinaj pentru tot mai mulți români care vor să audă învățămintele celui supranumit „Sfântul Ardealului” chiar din gura celei ce l-a cunoscut personal.

Istoria complexului monahal situat la cinci kilometri de Șimleul Silvaniei începe în 1994, an în care măicuța Marina vine de la Prislop la Bic, cu gândul de înființa o mănăstire în mica localitate din Sălaj. Începuturile au fost dificile, în condițiile în care în sat nu exista la vremea respectivă mai nimic, iar prima „avere” a viitoarei mănăstiri a fost școala veche din sat.

„Mănăstirea Sfânta Treime Bic are o istorie lungă, deși e de puțină vreme. Spun asta deoarece tot ce e aici s-a făcut cu multă jertfă. Am început în 1994. Atunci, la dorința creștinilor de aici, a preoților de aici din zonă, Episcopul Oradiei de atunci, Prea Sfințitul Ioan, fiind eu la Prislop, m-a invitat să ajung aici. Aici în sat, în Bic, pe vremea aceea nu era nici drum, nici curent, nici telefon, nici nimic.

Pentru că nu am avut unde să stau, preoții din zonă mi-au propus să locuiesc în fosta școală a satului, ce nu avea nici uși, nici ferestre, nici acoperiș și nici tavane. Era ca după bombardament. Însă prin ajutorul primăriei, a Consiliului Județean și Inspectoratului Școlar am primit această școală, pe care am reparat-o și pe urmă am sta în ea. Asta a fost în 1994, dar încă nu aveam locul de mănăstire și până în 1995 am luptat pentru a găsi un loc„, precizează Maica Stareță Marina.

După mai multe încercări nereușite de a găsi un loc pentru mănăstire, măicuța a fost la un pas de a renunța la proiect și a se reîntoarce la Prislop, însă o familie din sat s-a angajat să doneze un hectar de teren. Alte două semne considerate de ea divine au determinat-o să își dorească să continue.

„Într-o zi am ieșit în sat, cu măicuța cu care eram aici, să vedem de unde aducem apă. Când venim cu apa în găleți, ne ies în cale două din cele mai sărace femei din sat, una din ele o văduvă, cu o olicioară cu doi litri de lapte. Ne-au spus că vor să ne dea niște lapte. Mă uit la oală, mă uit la femeia ce ținea oala în mână și zic: mamă dragă, dacă mi-l dai cu oală cu tot, îl iau. Altfel nu pot, că n-am în ce-l pune. Și l-am luat cu oală cu tot. (…) A doua zi ne trezim de dimineață și ne uităm pe lângă casă. Doar în față era curățat. În spatele casei erau bălăriile cât streașina.

Mă uit în pod, toate țiglele sparte, toți cornii copți, vai și amar. Zic: no soră, să ne apucăm de treabă. Când lucram curățând la bălării vin două fetițe mici, curioase, să vadă călugărițele. Una cam șase anișori, una patru anișori. Ce să le dau, că n-aveam nimic? Aveam niște sarmale rămase de la hram, într-o fructieră. Le dau la fetițe câte-o sărmăluță și zic: mâncați-le cu mâna, că și noi tăt cu mâna le mâncăm, că n-avem linguri, n-avem farfurii, n-avem nimic. Fetițele au luat sărmăluța în mână și așa cu seriozitate s-au uitat la noi, triste, și au luat-o la fugă prin sat de nu le mai ajungeai nici cu doi cai.

Ce credeți? Primii mesageri. Întâi femeia văduvă cu laptele, apoi fetițele. Vă dau cuvântul meu că până seara tot satul, tot săracul o adus, unii farfurii, alții polonice, alții oliceoare, fiecare ce-a putut”, rememorează Maica Stareță de la Bic.

Piatra de temelie a mănăstirii s-a pus la 29 august 1995, însă nu pe locul donat de săteni ci pe un alt teren, de 10 hectare, primit cu sprijinul autorităților locale și județene, într-o frumoasă poiană cu stejari de la marginea satului. În 1997 a fost adusă la Bic din localitatea Stâna o biserică de lemn monument istoric, veche de 300 de ani, în același an construindu-se altarul de vară și fundația pentru biserica mănăstirii.

În 2001 s-a făcut sfințirea mănăstirii. Actualmente ansamblul monahal, inundat de flori în perioada verii, include, alături de bisericuța de lemn, biserica de zid, chiliile maicilor și spațiu de cazare pentru 100 de persoane, toate realizate cu sprijin financiar din partea statului dar și a unor sponsori.

Tot județul, tot Zalăul și Șimleul, tot sufletul a fost alături de noi. Și autorități și armată și preoți și creștini, toată lumea. N-a fost firmă din Zalău și Șimleu care n-a contribuit cu ceva. Financiar poate n-au avut dar au dat materiale de construcții sau alte ajutoare. Și în străinătate am fost după ajutor. M-a primit cu dragoste toată lumea și m-au ajutat. Două ierni am scos mănăstirea, cu azilul de bătrâni cu tot și datorii în bănci cu bani de la creștini din America. În 2004 a fost și Gigi Becali pe aici și a dat un miliard și jumătate de lei, în bani vechi”, afirmă Maica Stareță.

Mănăstirea de la Bic are însă și o importantă componență socială, în fosta școală în care s-a început activitatea funcționând în prezent școală confesională cu clasele I-IV și grădinița, în vreme ce, într-o casă donată mănăstirii de o familie de bătrâni, a fost înființat un azil unde își găsesc alinarea 25 de bătrâni.

„Ne merge greu pentru că nu avem bani. Avem grădiniță, școală de drept confesional — 20 de copilași din Bic și din satele vecine și 25 de bătrâni la azil. Copiii sunt din familii cu situații grele și stau la noi, la internat. Noi îi hrănim, noi îi îmbrăcăm și îi educăm. Azilul l-am făcut în casa a doi bătrâni care n-au avut copii și ne-au lăsat-o nouă. E greu cu plătitul salariilor pentru cele 10 persoane de la mănăstire”, precizează maica Marina.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata