Structura Căii Lactee a fost cartografiată la un nivel fără precedent

Astronomii sunt cu un pas mai aproape de elucidarea unui nou mister: cum arată galaxia din care face parte și sistemul nostru solar, Calea Lactee, conform unui material publicat de SPACE.com.

Poate părea ciudat că ştiinţa modernă nu cunoaşte încă în amănunt structura internă a Căii Lactee, dar de această dată s-a reuşit cartografierea ei la un nivel de detaliu fără precedent.

„Avem destule motive să susţinem că galaxia noastră are o formă spiralată, dar nu putem oferi prea multe detalii. La un nivel de bază, ne dorim să reuşim să realizăm o hartă care să ne indice cum arată această galaxie”, susţine coordonatorul acestui studiu, astrofizicianul Mark Reid de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian.

Echipa coordonată de Reid a folosit Very Long Baseline Array (VLBA), un sistem format din 10 radiotelescoape răspândite pe glob din Hawaii până în New England şi Insulele Virgine. Mark Reid şi echipa sa s-au oprit asupra studiului fenomenelor denumite MASER (Microwave Amplification by Stimulated Emission of Radiation — Amplificare de microunde prin emisie stimulată a radiaţiei) — surse naturale de unde radio asemănătoare undelor laser provenite din nori de gaze aflate în apropierea unor stele foarte strălucitoare — pentru a cartografia Calea Lactee.

„Studiul coordonat de Mark Reid ne oferă cele mai exacte date disponibile despre dinamica şi structura Căii Lactee”, susţine Avi Loeb, fizician la Harvard, care nu a participat însă la studiu.

Studiile anterioare cu privire la structura Căii Lactee au fost limitate la stelele din cvasi-apropierea sistemului nostru solar sau s-au bazat pe măsurarea vitezei norilor de gaz galactici care se apropie sau se îndepărtează de noi. Aceste tehnici de cartografiere nu sunt însă suficient de eficiente pentru a determina structura intimă a galaxiei noastre. Astfel, echipa lui Mark Reid a încercat să împingă cunoştinţele de care dispunem cu un pas înainte.

În primă instanţă cercetătorii au încercat să obţină valorile exacte ale parametrilor fundamentali ai galaxiei noastre — distanţa până la centrul galactic şi viteza cu care Soarele nostru se învârte în jurul acestui centru. Aceşti parametri fac trimitere directă la dimensiunea şi masa totală a galaxiei noastre.

Pentru a obţine aceşti parametri ei au măsurat paralaxa — un efect care reprezintă poziţia aparentă a unui obiect văzut din două puncte diferite şi îndepărtate de observaţie. Această tehnică este aceeaşi folosită pentru a observa Pământul, însă este pusă în practică cu o exactitate extraordinară prin intermediul VLBA.

„Dacă ochii umani ar putea să vadă la fel de bine, atunci am putea observa în detaliu moleculele individuale care compun mâna cuiva”, a susţinut Reid.

Astronomii au măsurat paralaxa observând modul în care stelele par să se deplaseze relativ la mişcarea de revoluţie a Pământului. Folosind această tehnică, echipa lui Mark Reid a măsurat poziţia unui punct MASER strălucitor provenit dintr-un nor dens de gaze care înconjoară o stea masivă nou-formată.

Șase luni mai târziu, astronomii au măsurat din nou această poziţie, după ce Pământul a parcurs jumătate din orbita sa circumsolară.

„Astfel am obţinut două puncte de perspectivă diferite, iar poziţia punctului MASER a apărut ca şi cum s-ar fi mişcat sub un unghi foarte mic între cele două observaţii”, conform lui Reid.

Apoi, cercetătorii au făcut şi o a treia măsurătoare, după ce Pământul a revenit la poziţia iniţială, încheindu-şi orbita circumsolară. Cu acest prilej ei au măsurat raportul dintre Soare şi obiectul cosmic de referinţă (punctul MASER). „Cunoscând distanţa de la Pământ la Soare şi modificarea unghiului de observare am putut calcula distanţa până la punctul respectiv prin formule trigonometrice simple”, conform lui Reid.

Rezultatele sunt impresionante. Aşa cum se precizează în studiul publicat în ultimul număr al revistei The Astrophysical Journal, această metodă face posibilă determinarea locaţiei stelelor tinere şi strălucitoare de pe braţele spiralate ale galaxiei noastre şi chiar şi măsurarea distanţelor dintre braţele Căii Lactee.

„Un astfel de braţ spiralat tipic porneşte din apropierea centrului Căii Lactee şi înconjoară o dată acest centru”, conform lui Mark Reid.

Conform lui Avi Loeb, cele mai importante rezultate ale acestui studiu sunt legate de obţinerea unor estimări mult mai exacte cu privire la distanţa la care ne aflăm faţă de centrul galactic, precum şi cu privire la viteza de rotaţie circulară a galaxiei în regiunea Soarelui.

„Aceste valori sunt fundamentale şi pentru alte studii cu privire la Calea Lactee”, a precizat Loeb.

Sistemul de radiotelescoape VLBA se află în emisfera nordică şi astfel nu poate „vedea” decât aproximativ jumătate din Calea Lactee. Următorul pas este reprezentat de repetarea acestor măsurători în emisfera sudică. Odată ce vor fi realizate şi aceste măsurători, Reid consideră că va fi posibilă cartografierea braţelor galactice de la originea lor, din apropierea centrului Căii Lactee şi până la exterior.

Această tehnică este singura cunoscută în acest moment de ştiinţă care poate oferi răspunsuri cu privire la caracteristicile Căii Lactee. O „alternativă”, conform lui Reid, ar fi construcţia unei sonde spaţiale care să se poată deplasa cu o viteză apropiată de viteza luminii.

„În aproximativ 10.000 de ani ar părăsi Calea Lactee şi ar putea face nişte fotografii din exterior pe care le-ar trimite înapoi pentru a vedea cum arată de fapt galaxia noastră. Desigur că ar fi nevoie de încă 10.000 de ani până când aceste fotografii ar ajunge înapoi la noi! Eu aş dori să obţin aceste informaţii mai repede de atât”, a adăugat el. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata