Terifiant: Experimente medicale pe oameni, făcute de SUA

 Dacă cineva are impresia că doar naziştii şi-au permis să facă experimente abominabile pe oameni, de multe ori fără pic de anestezic, şi că prin judecarea şi condamnarea doctorilor acelora problema s-a încheiat, se înşeală amarnic.

Poveştile terifiante cu doctorul Mengele care a făcut sute de experimente pe gemeni ori transplantul de organe fără pic de anestezic făcut pentru a „îmbunătăţi” asistenţa medicală de front sau injectarea diverselor boli pentru a trata găsi diverse medicamente sunt lucruri pe care istoria, prin prisma faptului că Germania a pierdut războiul şi au fost descoperite aceste crime, le-a putut dezvălui.

 

  • Experimentul cu sifilis de la Tuskegee – cel mai lung din  istorie

Totuşi în anul 1997 preşedintele american Bill Clinton făcea o declaraţie de-a dreptul terifiantă: „Guvernul Statelor Unite a făcut ceva greşit, ceva profund greşit din punct de vedere moral. Este un ultraj adus angajamentului nostru faţă de integritateaşsi egalitatea tuturor cetăţenilor. Aceste cuvinte au făcut parte din discursul preşedintelui Clinton adresat ca scuză celor opt supravieţuitori ai experimentului Tuskegee pe 16 mai 1997.

Între anii 1932 şi 1972, Serviciul de Sănătate Publică al SUA a realizat un experiment sinistru pe 399 de bărbaţi de culoare aflaţi în ultimul stadiu al infecţiei cu sifilis. Aceşti oameni, majoritatea analfabeţi provenind dintr-unul din cele mai sărace comitate din Alabama, nu au fost niciodată informaţi despre boala de care suferă şi despre gravitatea ei.

Ceea ce li s-a spus a fost doar că au un „sânge prost” (bad blood). Studiul urmărea să arate dacă în cazul sifilisului negrii sunt afectaţi în mod diferit faţă de albi.

Medicii care îi aveau pe aceşti pacienţi de culoare sub observaţie nu aveau intenţia de a-i trata, ci doar de a observa evoluţia bolii şi de a strânge datele la autopsie – acestea fiind indicaţiile primite „de sus”, după cum a recunoscut şi preşedintele Bill Clinton. Unul din medicii implicaţi în acest experiment afirma: „după cum observ, noi nu avem nicio contribuţie la aceşti pacienţi, până nu mor.” Astfel, „oamenii-cobai” au fost lăsaţi în mod deliberat să li se degradeze starea sănătăţii, în situaţia în care, în stadiul de sifilis terţiar apar chiar tumori, boli de inimă, paralizie, orbire, nebunie şi moarte.

James H. Jones, autorul cărţii „Bad Blood”, scrisă după acest experiment, afirma că acesta a fost „cel mai lung experiment non-terapeutic realizat pe fiinţe umane, în istoria medicală”. Sau poate că este vorba doar de cel mai lung experiment de acest gen despre care s-a aflat!

La finalul experimentului, 28 de bărbaţi erau morţi în urma sifilisului, 100 muriseră datorită complicaţiilor bolii, 40 dintre soţiile acestora fuseseră infectate şi ele, iar 19 dintre copiii lor s-au născut cu sifilis congenital (boală ce poate da manifestări grave şi invaliditate).

Informaţiile cu privire la acest experiment au apărut într-un final în presă, în cadrul unui articol exploziv, publicat în numărul din 25 iulie 1972 al jurnalului Washington Star. Ca urmare a vâlvei produse în mass-media, guvernul a hotărât încetarea experimentului şi într-un final a dispus administrarea tratamentului corect pentru supravieţuitorii acestuia.

Articolul lui Mike Adams, Vaccines and Medical Experiments on Children, Minorities, Woman and Inmates (1845 – 2007)” (Vaccinuri şi experiemente medicale pe copii, minorităţi, femei şi puşcăriaşi n.r.) arată că în cea mai puternică democraţie a lumii vestice, atrocităţi fără margini au loc sub ochii neputincioşi ai părinţilor, iubiţilor, fraţilor sau a prietenilor, fapte reprobabile făcute de doctori la fel de frumoşi, carismatici şi demonic asemeni lui Mengele…

În cele ce urmează am selectat fragmente din articolul menţionat mai sus…

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata