Turnul Eiffel împlineşte 125 de ani

Turnul Eiffel, faimoasa construcţie pe schelet de fier din Paris, cel mai cunoscut simbol al Franţei, împlineşte la 31 martie 125 de ani. A fost denumit după inginerul Gustave Eiffel, proprietarul companiei care a proiectat şi construit obiectivul, Eiffel & Co.

Ridicat în 1889, ca arc de intrare la Expoziţia Universală (Exposition Universelle) — organizată cu ocazia celebrării a 100 de ani de la Revoluţia Franceză, Turnul Eiffel şi-a atras la început critici din partea unor artişti şi intelectuali francezi din cauza designului. Turnul este cea mai înaltă structură din Paris, măsurând 324 m, cât o clădire cu 81 de etaje, şi unul din cele mai vizitate obiective turistice din lume. Turnul Eiffel a primit în anul 2010 vizitatorul cu numărul 250.000.000.

Construcţia turnului a durat doi ani, două luni şi cinci zile, reprezentând o demonstraţie de inginerie franceză şi definind un moment al erei industriale.

Proiectul Turnului Eiffel, aparţinând antreprenorului Gustave Eiffel, inginerilor Maurice Koechlin şi Emile Nouguier şi arhitectului Stephen Sauvestre, a fost câştigător dintr-o listă de 107 proiecte. Miza programului era studiul posibilităţii de construire a unui turn de fier pe Champ-de-Mars, cu o bază pătrată, cu diagonala de 125 m şi înălţimea de 300 m.

Asamblarea cadrelor a început la 1 iulie 1887. Primul nivel a fost finalizat la 1 aprilie 1888, al doilea la 14 august 1888 şi întregul ansamblu, până la vârf, la 31 martie 1889.

Jurnalistul Emile Goudeau descria vizita pe şantierul turnului, la începutul anului 1889: ”Un nor gros de gudron şi fum de cărbune mi-a umplut gâtul şi am fost asurziţi de vacarmul creat de zgomotul metalic. Lucrau încă la bolţuri: muncitori cu răngi de fier, cocoţaţi pe o margine lată de câţiva centimetri, făceau cu rândul la fixarea bolţurilor (care erau de fapt niturile). Puteau fi luaţi drept fierari care băteau satisfăcuţi în ritm pe o nicovală la o fierărie rurală, însă aceşti fierari nu loveau sus-jos pe verticală, ci pe orizontală, şi cum la fiecare lovitură tâşnea o ploaie de scântei, aceste figuri înnegrite pe fondul cerului arătau de parcă secerau fulgere în nori”.

Cifrele reprezentative pentru etapa construcţiei au fost centralizate astfel: 18.038 părţi metalice, 50 de ingineri şi desenatori, 150 de lucrători de la fabrica Levallois-Perret, între 150 şi 300 de lucrători pe şantier, 2.500.000 de nituri, 7.300 de tone de oţel, 60 de tone de vopsea, 5 lifturi. Lifturile originale funcţionau cu ajutorul unui sistem hidraulic.

Obiectivul a fost deschis pentru public la 6 mai 1889.

Până în 1930, când a fost finalizată clădirea Chrysler din New York, Turnul Eiffel a fost cea mai înaltă clădire din lume. În funcţie de temperatura aerului, turnul îşi schimbă înălţimea cu câţiva centimetri datorită contracţiei şi dilatării aliajului de metale.

Turnul are trei nivele: accesul publicului la primul şi al doilea nivel se poate face atât pe scări, cât şi cu liftul, în schimb accesul la ultimul nivel se face exclusiv cu liftul.

Planul iniţial prevedea ca turnul să fie funcţional timp de 20 de ani, dar a fost salvat în urma descoperirilor ştiinţifice încurajate de Eiffel şi a faptului că oferea o serie de beneficii în domeniul comunicaţiilor.

Din 1980, monumentul a fost renovat, restaurat şi readaptat pentru publicul tot mai numeros.

De-a lungul deceniilor, Turnul Eiffel a găzduit importante evenimente, spectacole extraordinare de lumină şi muzică şi a reprezentat o provocare pentru artişti. Aici s-au desfăşurat campanii de repictare, Spectacolul pirotehnic 2000, marcarea preluării preşedinţiei Uniunii Europene de către Franţa.

Citește și
Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata