Așezat pe un loc frumos ‘la Copou’, noul Palat Universitar a fost construit după planurile arhitectului Louis Blanc (pentru care acesta a câștigat o medalie de aur la o expoziție de la Pariș). Clădirea, impresionantă prin monumentalitate, se înscrie în canoanele stilului eclectic francez și își depășește funcțiile strict utilitare, căpătând valoare de simbol atât pentru comunitatea locală, cât și pentru întreaga spiritualitate românească, compusă din 335 de camere, o aulă de 500 de locuri și o bibliotecă catalogată a fi ‘o adevărată operă de artă’ cu ‘un ton majestuos și impunător’.
„În anii Primului Război Mondial Universitatea din Iași a fost o instituție angajată prin profesorii și studenții ei, în marea operă de pregătire și finalizare a României întregite. Ce s-a întâmplat la Iași ‘orașul rezistenței până la capăt’ și temporar capitală a României, în perioada noiembrie 1916—noiembrie 1918, ține de aură unui oraș-erou. Palatul universitar de la Copou a fost atunci atât un reper moral și spiritual cât și un loc al deciziilor, Senatul României funcționând în Aulă Universității, iar Ministerul de Război în alte încăperi ale edificiului’, a spus conf. Univ. Dr Bogdan Maleon, directorul Muzeului Universității.
La înființare, Universitatea din Iași avea trei facultăți: Drept, Filosofie și Teologie. O nouă organizare a avut loc în urma elaborării ‘Legii asupra instrucției’, promulgată de Alexandru Ioan Cuza în 1864, când rector al acestei instituții era Titu Maiorescu, una dintre cele mai proeminente figuri care a marcat veacul. Conform legii, ocuparea unui post în universitate urma să se facă prin concurs, candidații fiind recrutați dintre tinerii care au studiat în străinătate. Simion Bărnuțiu avea studiile la Pavia, Ștefan Micle la Viena și Berlin, Neculai Culianu și Grigore Cobălcescu la Pariș, Titu Maiorescu la Viena, Berlin și Pariș, Iacob Negruzzi la Pariș, Dimitrie Brândză la Pariș, Ștefan Șendre la Pariș și Bruxelles, iar Al. I Gheorghiu la Torino.
Ca urmare a legii învățământului din 1864, Universitatea s-a reorganizat în patru facultăți: Facultatea de Litere și Filosofie, Facultatea de Științe fizice, matematice și naturale, Facultatea de Drept și Facultatea de Medicină, inaugurată abia în 1879. După numai câțiva ani de funcționare, Facultatea de Teologie a fost desființată din cauza numărului său mic de studenți.
Stimulată de o nouă lege în 1898, Universitatea din Iași a reușit să-și diversifice profilul, să-și mărească numărul de secții, departamente, materii predate și activități științifice. În acea perioadă s-a remarcat o dezvoltare spectaculoasă a Facultății de Științe: în 1892 au luat ființă Catedrele de Chimie Organică și Chimie Anorganică cărora li s-a alăturat, în 1906, Chimia Agricolă.
În cadrul aceleiași Facultăți un mare succes a fost crearea Școlii de Electricitate, în 1910. După începuturile ei modeste din 1879, Facultatea de Medicină a dobândit, în 1889, o organizare și un profil care să permită formarea specialiștilor cu o înaltă calificare profesională capabilă să răspundă exigențelor sociale ale acelor timpuri.
Perioada imediat următoare Unirii Naționale din 1918 s-a caracterizat prin evoluția remarcabilă a Universității, în concordanță cu cerințele societății românești și ale progresului european din acea vreme.
Legile Învățământului din 1932, 1937 și 1938 au favorizat atât evoluția științelor cât și dezvoltarea departamentelor Universității: Medicină și Farmacie, Științe, Drept, Filosofie și Litere, și Agricultură. În anul 1933, subsecția de învățământ agricol, inclusă în secția de științe aplicate, s-a transformat în Facultatea de Științe Agricole. Celelalte două ramuri ale secției (Școala Electrotehnică și Secția de Chimie Tehnologică) s-au reorganizat în 1937, dând naștere Institutului Politehnic ‘Gheorghe Asachi’ din Iași, căruia i s-a alăturat și Facultatea de Științe Agricole un an mai târziu.
În perioada interbelică, Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’ se putea mândri că ajunsese la nivelul instituțiilor europene de același rang, atât din punct de vedere al administrării și organizării, cât și al programelor didactice.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, regimul de democrație populară a obligat universitățile să promoveze o educație în spirit comunist. Reforma învățământului din 1948 a impus primii pași pentru îndeplinirea acestei sarcini, urmată de reformele din 1968 și 1978. Ideologia comunistă a adus schimbări radicale în Universitatea din Iași, ca, de altfel, în întreg învățământul superior din țară. Multe discipline au fost cenzurate sau eliminate, numeroase programe didactice au fost supuse unei rigidități extreme, libertatea academică a fost restricționată, în timp ce toate activitățile au fost ghidate sau verificate de organisme ale singurului partid politic existent.
Tot în această perioadă, datorită unei cereri din ce în ce mai mari de specialiști în economie, s-a resimțit nevoia înființării Facultății de Științe Economice (1962), după ani îndelungați în care cursuri de Economie Politică, Doctrine Economice și Finanțe Publice au fost predate în cadrul Facultății de Drept.
Astfel, în anul academic 1968-1969, existau deja opt facultăți (Matematică-Mecanică, Fizică, Chimie, Biologie-Geografie, Drept, Filologie, Istorie-Filosofie, Economie), în timp ce în 1974 erau doar șapte, datorită transferului Facultății de Chimie la Institutul Politehnic.
În prezent, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza, denumire primită în 1942, programul academic se desfășoară în 15 facultăți: Biologie, Chimie, Drept, Economie și Administrarea Afacerilor, Educație Fizică și Sport, Filosofie și Științe Social Politice, Fizică, Geografie-Geologie, Informatică, Istorie, Litere, Matematică, Psihologie și Științe ale Educației, Teologie Ortodoxă, Teologie Romano Catolică.
De la sfârșitul secolului XIX Universitatea din Iași a avut în activitate, pe lângă personalitățile menționate mai sus, alți mari profesori și cercetători renumiți: matematicienii Constantin Climescu, Alexandru Myller, Octav Mayer, Vera Myller Lebedev, Mendel Haimovici, Gheorghe Gheorghiev și Ilie Popă, chimiștii Petru Poni, Petru Bogdan, Anastasie Obregia, Radu Ralea și Radu Cernătescu, fizicienii Ștefan Procopiu, Constantin Mihul, Horia Hulubei, geografii și geologii Ion Simionescu, Mihai David, Gheorghe Năstase și Mircea Savul, biologii și zoologii Paul Bujor, Alexandru Popovici, Ion Borcea, Constantin Montaș, Constantin Papp și Ion Borcea, istoricii Alexandru D. Xenopol, Orest Tarfali, Gheorghe I. Brătianu, Ilie Minea, Paul Nicorescu și Andrei Oțelea, juriștii Dimitrie Alexandrescu, Matei Cantacuzino, Constantin Stere, Vespasian Pella, Traian Ionașcu, Ilie Popescu Spineni, Nicolae Dașcovici, Ștefan Berechet, Valeriu Bulgaru și Vasile Iamandi, filologii Alexandru Philippide, Garabet Ibrăileanu, Iorgu Iordan, Dumitru Gâzdaru, filosofii Vasile Conta, Petre P Negulescu, Ioan Petrovici, Dan Bădărău, Ștefan Zeletin, sociologii Dimitrie Gusti, Petre Andrei, psihologii Dumitru Pavelcu, Mihai Ralea. La Facultatea de Medicină din Iași a predat oftalmologul Elena Pușcariu, prima femeie profesor universitar în învățământul medical românesc, alături de medicii Constantin Thiron, Francisc Iosif Rainer, Grigore T.Popă, C.I.Parhon, farmacistul Virgil Troteanu, teologii Grigore Pisculescu (Gala Galaction). Acestora li s-au adăugat alte nume, corpul profesoral înnoindu-se permanent: Ernest Stere, Alexandru Dima, Constantin Ciopraga, Ion Creangă, Gheorghe Ivănescu, Gheorghe Platon, Teofil Vescan, Dumitru Rusu, Paul Cercel.
„La jumătate de secol de la înființare, Universitatea din Iași devenise atât o instituție de educare a tinerilor, cât și un simbol al mediului cultural național. Un patrulater universitar, Iași, București, Cluj și Cernăuți, care după ‘Legea învățământului universitar’ din 1932 inițiată de Nicolae Iorga își coordona acțiunile printr-un Mare Consiliu Universitar. Universitatea din Iași a continuat să polarizeze interesele tuturor românilor, stimulând pe mulți dintre doritorii de studii înalte să se orienteze spre vechea capitală a Moldovei. Aceasta și pentru că învățământul de aici a fost ilustrat de savanți cu renume, adevărate personalități exponențiale, cei mai mulți având studiile desăvârșite în marile universități de renume’, a mai spus conf. Univ. Dr Bogdan Maleon, directorul Muzeului Universității.
În martie 1944, pe fondul războiului, Universitatea a fost evacuată la Alba Iulia, iar la întoarcere clădirea a fost găsită într-o stare avansată de deteriorare. Infrastructura a fost grav avariată de bombardamente, încartuiri, incendii. La aceasta s-au adăugat și efectele cutremurului din 1940. După război și revenirea de la Alba Iulia a fost nevoie de un efort concentrat pentru a se asigura Universității o activitate eficientă, ceea ce s-a și întâmplat. Aniversarea în 1960 a Centenarului Universității a fost un bun prilej de dotări și amenajări.
„Fie el student, profesor sau simplu vizitator al Universității ‘Alexandru Ioan Cuza’ din Iași, cel care străbate holul corpului principal, Sala Pașilor Pierduți, va zăbovi, măcar o clipă, în fața picturilor murale ale lui Sabin Bălașa, artistul care, prin opera sa, a introdus acest spațiu pe harta locurilor de referință ale artei universale. Penelul unuia dintre cei mai cunoscuți pictori români contemporani a conferit Sălii Pașilor Pierduți, grație vigorii compoziționale, a paletei cromatice aparte și a tematicii abordate, ‘o esență de unicitate’, așa cum remarca criticul Valentin Ciucă. Cele 19 picturi murale reflectă sufletul, tinerețea, istoria și poezia poporului român.
O veritabilă beatitudine de albastru, ce acoperă aproximativ 300 de metri pătrați din clădirea principală a Universității, muralele au fost concepute de maestrul inorogilor și al siluetelor cosmice între anii 1968 și 1978′, a povestit conf. Univ. Dr Bogdan Maleon, directorul Muzeului Universității.
Prăbușirea regimului totalitar în decembrie 1989 a deschis alte perspective învățământului românesc.
Formele impuse în organizare și programele universitare au fost imediat abandonate. Activitatea de reconstrucție a fost spontană și radicală, angajând toate domeniile: structură, curricula universitară, sistemul de comunicare, resursele umane. Autonomia universitară, descentralizarea, libertatea deciziilor au propulsat Universitatea Alexandru Ioan Cuza spre alte orizonturi, recăpătându-și locul în marea comunitate europeană.
Aderarea României la Uniunea Europeană a favorizat schimburile internaționale ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, care are astăzi colaborări cu peste 250 de universități străine. (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)